Provisional release of corrupt police officer: sufficiency of judicial supervision conditions to negate preventive detention grounds

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea din 16 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr. 1222/2/2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z.M.

A dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.

A pus în vedere inculpatului ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații, conform art. 1602 alin. (3) C. proc. pen.:

- să nu depășească limita teritorială a localității Bragadiru, județ Ilfov;

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau, ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 1602 alin. (31) C. proc. pen., impune inculpatului și următoarele obligații:

- să nu se apropie de coinculpatul N.N., de martorul denunțător și de ceilalți martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 1602 alin. (32) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 1602 C. proc. pen., reglementează premisele liberării provizorii sub control judiciar, dar și condițiile referitoare la comportamentul inculpatului pe durata luării acestei măsuri procesuale, care se constituie în obligații de respectarea cărora depinde menținerea sau revocarea liberării provizorii sub control judiciar.

Se constată, de asemenea, că inculpatul este presupus a fi săvârșit o infracțiune care este pedepsită de lege cu o pedeapsă al cărei maxim nu depășește 18 ani închisoare.

Astfel, în sarcina inculpatului se reține că în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Ilfov – Poliția orașului Bragadiru a primit de la denunțătorul V.I. suma de 500 lei pentru a urgenta cercetările penale desfășurate într-o cauză care-l privea pe denunțător și că prin intermediul avocatului N.N., coinculpat în cauza de față, a încercat să influențeze soluția ce urma a fi dată de parchet primind de la denunțător în acest scop, suma de 200 euro.

Pe parcursul cercetării penale, inculpatul a dovedit cooperare, indicând amănunțit contribuția sa la situația de fapt reținută, declarațiile sale conducând la punerea sub acuzare a coinculpatului N.N. și realizând înregistrări ambientale care să-l incrimineze pe acesta din urmă.

Instanța de fond a constatat că acest comportament al inculpatului, ca și comportarea sa anterior săvârșirii faptei exclud posibilitatea ca acesta să mai săvârșească și alte infracțiuni sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalte persoane cercetate în cauză sau prin distrugerea sau alterarea probelor.

În aceste condiții, instanța a reținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, aceasta nemaifiind menținută.

Împotriva încheierii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., fără a invoca în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.

În ședința publică de astăzi, cu ocazia dezbaterilor, procurorul de ședință a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii, cu respingerea, pe fond, a cererii de liberare provizorie.

Se susține că nu este îndeplinită condiția temeiniciei hotărârii pentru că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat. Calitatea inculpatului de ofițer judiciarist pune în evidență periculozitatea deosebită a inculpatului.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor parchetului, ca și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv, art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de poliție Ilfov, a primit de la denunțătorul V.I. suma de 500 lei pentru a urgenta cercetările penale în cauza ce-l privea pe denunțător și, prin intermediul inculpatului N.N., a încercat să influențeze soluția procurorului ce urma să fie dată în cauza penală, primind de la denunțător suma de 200 euro.

Cercetând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată îndeplinirea, atât a cerințelor de legalitate, cât și de oportunitate.

Inculpatul a manifestat o conduită procesuală corespunzătoare, contribuind, prin comportamentul său, la stabilirea situației de fapt, dar mai ales, conducând la punerea sub acuzare a inculpatului N.N. prin acceptarea montării de tehnică pentru efectuarea înregistrărilor ambientale purtate de cei doi inculpați.

Totodată, este de adăugat că nu există nicio dată din care să reiasă că, aflat în libertate, inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor sau prin denaturarea probelor.

Obligațiile stabilite de instanța de fond asigură controlul judiciar asupra comportamentului inculpatului, astfel că, în mod justificat, instanța de fond a apreciat că libertatea controlată a inculpatului este menită să asigure buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1222/2/2008, privind pe inculpatul Z.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2008.