Failure to join all landowners and identify topographical numbers prevents merits analysis of property rights over a fish pond and superficies

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2004, reclamanta SC C.I.M.P. Baia Mare SRL, Satu Nou de Jos, devenită prin succesiune cu titlu particular SC C. SRL Baia Mare, cheamă în judecată pe pârâții SC A.S. SA Satulung, P.V. și P.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare cumpărare din 23 februarie 2000 încheiat cu societatea pârâtă asupra activelor Punctul Piscicol A., constituit din luciul de apă în suprafață de 82,72 ha., amenajări piscicole (diguri) și mijloacele fixe, constând în supraedificatele, construcția sediului administrativ, locuința de serviciu, magazie furaje, stație pompare, șopron utilaje agricole, gherete paznic, vestiar muncitori, magazie materiale carburanți, grajd pentru animale, clădire septică, clădire WC exterior, instalația de pompare și instalația electrică și racordul la înaltă tensiune, să i se constituie un drept de superficie (folosință) asupra terenului aferent acestei pescării, Punct Piscicol A. și a supraedificatelor, pe durata de existență a acestora, reclamanta obligându-se să dea teren în schimb foștilor proprietari, ori să-i despăgubească pentru folosința terenului, conform art. 41 din O.U.G. nr. 102/2001 de modificare a legilor fondului funciar, să se dispună intabularea în CF a dreptului său de proprietate asupra menționatelor active, Punctul Piscicol A., amenajările piscicole și supraedificatele aferente, și întabularea dreptului de superficie asupra terenului aferent, astfel cum se va identifica prin expertiza ce urmează a se întocmi; în subsidiar, în cazul în care pârâții P.V. și P.I. se opun, solicită despăgubiri, contravaloarea activelor și a investițiilor făcute, în valoare de 5,76 miliarde lei, valoare ce se va stabili cu exactitate prin expertiză, și, totodată, instituirea în favoarea sa a dreptului de retenție asupra acestor imobile până la plata integrală a acestor investiții.

Prin sentința civilă nr. 372 din 25 martie 2005, Tribunalul Maramureș, secția comercială, respinge acțiunea reclamantei, cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților P.V. și P.I., reținând, în acest sens, că pârâții persoane fizice au în proprietate doar 5,7100 ha. din totalul, arătat de reclamantă, de 82,72 ha., că, în cauză, nu au fost chemați în judecată și ceilalți titulari ai dreptului de proprietate a terenurilor până la suprafața menționată de 82,72 ha., că reclamanta nu a identificat suprafețele de teren cu numere topografice, că terenurile nu au fost identificate cu date de carte funciară nici după efectuarea expertizei topografice, astfel că nu a fost constituit cadrul procesual necesar pentru a se intra în cercetarea fondului cauzei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond este respins prin decizia civilă nr. 205 din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți persoane fizice, instanța reținând, pentru a decide astfel, că, deși instanța de fond a pus în discuția reclamantei necesitatea precizării acțiunii și a probării dreptului de proprietate invocat în litigiu în raport de conținutul expertizei efectuate în cauză, aceasta nu a dat curs acestui imperativ, ci s-a mulțumit să-și precizeze acțiunea prin completarea cu un nou capăt de cerere ce viza constatarea nulității absolute a titlului de proprietate dobândit asupra terenului în cauză de pârâții P.V. și P.I. și alte terțe persoane neindicate, cerere disjunsă și trimisă spre a fi înregistrată la Judecătoria Baia Mare, că în lipsa unei identificări a suprafețelor de teren cu numere topografice de carte funciară și a chemării în judecată a tuturor proprietarilor terenurilor de sub luciu de apă, în condițiile în care pârâții persoane fizice dețin în proprietate numai 5,7100 ha., prima instanță nu putea analiza în substanță, doar în cadrul procesual fixat de reclamantă, dacă aceasta a dobândit un drept de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare invocat, asupra anumitor supraedificii și luciului de apă ce excede suprafeței de teren deținute de pârâții persoane fizice, și nici nu se putea constitui, în acest cadru și limite, un atare drept, capete principale de cerere de soluționarea cărora capătul de cerere formulat în subsidiar, privind despăgubiri și recunoașterea unui drept de retenție asupra unor bunuri, este legat nemijlocit, analiza acestuia din urmă nefiind imperios necesar de vreme ce însuși cadrul procesual și limitele judecății fixate de reclamantă nu permiteau o analiză pe fond a întregii cauze; mai reține instanța de apel că prima instanță s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății nefiind încălcat principiul disponibilității procesului civil, precum și că lipsa din dispozitiv a mențiunii temeiului respingerii acțiunii nu conduce la vicierea acestei hotărâri, mențiunea nefiind imperativ impusă de lege (art. 261 C. proc. civ.).

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre judecare pe fond instanței competente.

În motivarea recursului său recurenta reclamantă, reluând relatarea situației de fapt, critică instanța de apel pentru a-și fi motivat decizia pe motive străine de natura pricinii, nereținând că instanța de fond a respins acțiunea pe o excepție, neintrând în examinarea fondului, ca și pentru greșita aplicare a legii, susținând că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și, încălcând imperativul rolului activ, nu s-a preocupat să stabilească condițiile în care li s-a reconstituit foștilor proprietari dreptul asupra unor suprafețe de teren și cum au fost acestea înstrăinate către pârâții persoane fizice, pronunțând o decizie pe fondul cauzei fără a da posibilitate reclamantei recurente să răspundă la criticile formulate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații pârâți P.V. și P.I. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică, acțiunea promovată de recurenta reclamantă fiind analizată de ambele instanțe sub toate aspectele, fiind administrată chiar proba cu expertiza topografică, dar în limita cadrului procesual creat de reclamanta care, în ciuda celor puse în vedere de instanță, nu a înțeles să cheme în judecată pe toți proprietarii terenului vizat, aceasta invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără însă a arăta care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că nu este întemeiată, și, deci, urmează a fi respinsă, critica referitoare la motivarea deciziei recurate, instanța criticată analizând toate motivele de apel invocate de reclamantă și respingându-le motivat succint dar corect. În acest sens se reține că instanța de fond, așa cum a confirmat și instanța de apel, a analizat cauza în fond, administrând probe, inclusiv proba cu expertiză, punând în discuția părților concluziile raportului expertului și punând în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea (încheierea din 14 februarie 2005 a Tribunalului Maramureș), dispoziție căreia reclamanta nu i s-a conformat, împrejurări față de care nu se poate reține că sentința s-ar fi pronunțat pe excepție, realitate stabilită corect de instanța de control judiciar. Corect a reținut și motivat instanța de apel, prin referire la dispozițiile art. 261 C. proc. civ., că în dispozitivul unei hotărâri nu se impune menționarea temeiului respingerii acțiunii, lipsă care nu viciază hotărârea.

Instanța de apel examinează și respinge corect și critica referitoare la necercetarea de către instanța de fond a capătului subsidiar al acțiunii reclamantei, stabilind că analiza acestuia nu este posibilă de vreme ce însuși cadrul procesual și limitele judecății fixate de reclamantă, care nu a înțeles să-și precizeze acțiunea, nu permiteau o analiză pe fond a întregii cauze.

Nu este fondat nici motivul de recurs încadrat de recurentă, fără a indica norma legală înfrântă de instanța de apel, în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în limitele cărora reproșează instanței încălcarea principiului disponibilității prin obligarea la chemarea în judecată a unor terțe persoane și fixarea obiectului acțiunii, ca și a rolului său activ prin lipsa de preocupare a instanței în stabilirea condițiilor în care s-a reconstituit dreptul foștilor proprietari asupra unor suprafețe de teren și cum au fost înstrăinate terenurile către pârâții persoane fizice, aceste cereri fiind formulate direct în recurs și depășind limitele investirii instanței prin cererea introductivă, ca și motivele invocate în apel [(art. 294 alin. (1) C. proc. civ.)].

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel, care se constată a fi legală și temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta reclamantă, căzută în pretenții, urmează a fi obligată să plătească intimaților P.V. și P.I. suma de 878,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Baia Mare, succesoare cu titlu particular a SC C.I.M.P. Baia Mare împotriva deciziei nr. 205 din 7 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la plata sumei de 878,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații P.V. și P.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.