Contractual repair obligation; inadmissibility of factual re-litigation in extraordinary appeal restricted to illegality review

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte reclamanta SC E. Sa Băicoi a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea completă a lucrărilor de reparații capitale a autobenei în condițiile stipulate de părți pe baza comenzii și procesului verbal de predare primire și la plata sumei de 40.000 lei, reprezentând daune pentru perioada în care aceasta nu a putut fi utilizată.

Prin sentința civilă nr. 541 din 20 aprilie 2006, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Tribunalul Prahova, secția comercială, soluționând cauza în primă instanță, prin sentința nr. 1477 din data de 24 octombrie 2006, a respins acțiunea formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, la data de 3 aprilie 2003, între reclamantă și pârâtă a intervenit o înțelegere conform procesului verbal încheiat la acea dată, prin care pârâta se angaja să efectueze reparații capitale la autobena proprietatea reclamantei. Cu toate că raportul de expertiză a opinat în sensul că reparația benei și înlocuirea motorului nu ar fi suficiente, instanța a dat eficiență voinței exprimată de părți, prin care s-au stabilit în mod expres obligațiile pârâtei. De asemenea, a fost respins capătul de cerere referitor la plata daunelor interese având în vedere lipsa prejudiciului creat reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia nr. 33 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul promovat.

Instanța de apel a stabilit că tribunalul a interpretat legal înțelegerea părților și a ținut cont de concluziile expertizei de specialitate auto întocmită în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC E. SA Băicoi în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., fără a indica motivele de nelegalitate conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În concret, reclamanta a arătat că din întreg materialul probator administrat la instanța de fond, a rezultat cu evidență că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin nota de comandă nr. 208 din 15 aprilie 2003 și procesul verbal nr. 207 din 15 aprilie 2003. Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că vehiculul se afla într-o stare aparentă de funcționare. În ceea ce privește lipsa de folosință a autovehiculului susține că există raport de cauzalitate între fapta culpabilă a pârâtei și prejudiciul direct. Prejudiciul suferit a fost dovedit cu copii ale facturilor privind închirierea unui vehicul similar, respectiv suma de 38.242,82 lei.

Recursul este nefondat.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă în susținerea criticilor aduse deciziei recurată, rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9 ) C. proc. civ.

Având în vedere că recursul este cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, recurentei îi revenea obligația să arate motivele de nelegalitate pe care își întemeiază criticile formulate, întrucât în recurs se analizează doar legalitatea hotărârii.

Din acest punct de vedere criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul dosarul cauzei, dezvoltate de către recurentă prin cererea de recurs, nu pot face obiect al controlului de legalitate de către instanța de recurs.

În consecință, în raport de susținerile recurentei prin care se invocă netemeinicia și nu nelegalitatea soluției pronunțată de instanța de apel urmează ca, potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E. SA BĂICOI împotriva deciziei nr. 33 din 28 februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2008.