Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 236/2008 AI generated

Validity of cooperative asset partition: classification as partition versus illegal alienation under Decree-Law No. 66/1990

Case Number Decizia nr. 236/2008
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower courts' rulings that affirmed the validity of the 2000 protocol and 2001 agreement, thereby leaving the property transfer and registration undisturbed. The case involved a property owner challenging the absolute nullity of a partition agreement with a cooperative legal entity, alleging that the transfer of a sports complex and other assets constituted an illegal alienation of cooperative property signed under duress without the required general assembly approval. The court rejected the claim on the basis that no defect in consent was proven, classifying the transaction as a valid partition of assets rather than an alienation, and found that the legal requirements for nullity under Articles 948–961 of the Civil Code were not met, while also ruling that the challenged formation of successor entities fell outside the scope of the original action and that Article 51 of Decree-Law No. 66/1990 did not apply to a partition of assets.

Legislator headnote

AI generated

art. 948 C. civ, art. 961 C. civ; Validity of cooperative asset partition: classification as partition versus illegal alienation under Decree-Law No. 66/1990: Reclamanta consideră lovite de nulitate absolută ambele înscrisuri susținând că au fost încălcate prevederile art. 21 din Decretul – Lege nr. 66/1990 modificat prin Legea nr. 1/2005 care stabilesc că orice înstrăinare a bunurilor proprietatea societăților cooperatiste se poate realiza numai cu plată cu aprobarea adunării generale.

Keywords

AI generated
transfer of property partition agreement legal entity defect of consent assets civil judgment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Deliberând asupra recursului de față;

Reclamanta S.L. RĂDĂUȚI a solicitat constatarea nulității absolute a Protocolului din 11 decembrie 2000 și a convenției din 28 februarie 2001 cât și radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtei în Cartea Funciară cu privire la parcela virană nr. 5681 și 5628.

Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a devenit proprietara suprafeței de 4142 m2 teren intravilan situat în municipiul Rădăuți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 din 5 decembrie 1961 iar prin protocolul din 11 decembrie 2000 încheiat cu pârâta, aceasta a preluat Baza sportivă V. Rădăuți.

Prin convenția din 28 februarie 2001, încheiată în baza protocolului din 11 decembrie 2000, pârâta a preluat mai multe imobile terenuri și clădiri printre care și baza sportivă.

Reclamanta consideră lovite de nulitate absolută ambele înscrisuri susținând că au fost încălcate prevederile art. 21 din Decretul – Lege nr. 66/1990 modificat prin Legea nr. 1/2005 care stabilesc că orice înstrăinare a bunurilor proprietatea societăților cooperatiste se poate realiza numai cu plată cu aprobarea adunării generale.

Se mai arată că înscrisurile au fost semnate sub presiunea pârâtei, ca organism județean.

Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 2513 din 26 septembrie 2006, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, apreciind ă cele două acte nu se prezintă un transfer al proprietății cooperatiste fără plată ci un partaj asupra bunurilor fostei U.J.C.M.

Și protocolul și convenția au fost semnate de reprezentanții legali existând un consimțământ valabil pentru partaj.

În apelul reclamantei, Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 16 din 5 martie 2007, a respins acest apel reținând că cele două înscrisuri sunt valabile nelipsindu-se nici o condiție esențială de validitate conform art. 948 C. civ.

Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că reprezentantul reclamantei, T.N. a fost forțat să semneze protocolul și convenția fără să fie puse în discuția adunării generale a A.T.C.O.M. Suceava.

Se mai arată că a fost eludată legea prin modul cum fosta A.T.C.O.M. Suceava a înființat succesiv două noi societăți: A.J.C.M. Suceava și SC A.T.C.O.M. Suceava pentru a înlesni acumularea mai multor active în mâinile unui grup restrâns de persoane.

Este invocat art. 51 teza ultimă din Decretul nr. 66/1990 declară nulă orice înstrăinare făcută cu încălcarea prevederilor legale.

Recurenta consideră nelegală interpretarea operațiunilor ce fac obiectul litigiului ca fiind de partaj când, în accepțiunea recurentei, acestea erau de înstrăinare deoarece A.T.C.O.M. era terț neavând nimic în comun cu averea C.L. Rădăuți.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză, nu s-a dovedit nici un viciu de consimțământ cu privire la voința de a semna protocolul și convenția ce fac obiectul litigiului neputându-se constata nulitatea actelor menționate astfel încât, sub aspectul nelegalității deciziei ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 953 – art. 961 C. civ., acest motiv nu se găsește întemeiat.

Referitor la criticile privind modul de constituire al succesoarelor care își dispută patrimoniul, nici acestea nu sunt fondate. Astfel, nu poate face obiectul recursului și nici nu a făcut obiectul acțiunii legalitatea constituirii succesoarelor A.T.C.O.M. Suceava.

În ce privește aplicarea art. 51 teza ultimă din Decretul nr. 66/1990, corect au apreciat instanțele că nu se discută de o înstrăinare făcută cu încălcarea prevederilor legale ci de o împărțire a patrimoniului prin acte a căror nulitate nu s-a demonstrat.

Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.L. RĂDĂUȚI împotriva deciziei comerciale nr. 16 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.