Competence of tribunal for declaratory contract termination claims and scope of cassation review excluding substantive fault assessment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s (defendant’s) appeal in cassation as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision, which had confirmed the first instance’s award of approximately 16,519 RON in damages and reversed its dismissal of the specific request to constitude contractual termination for the defendant’s breach. The case involved a commercial dispute over a service agreement for airport parking, where the defendant terminated the contract in October 2005 alleging the plaintiff’s default, while the plaintiff counterclaimed for unpaid invoices and termination due to the defendant’s failure to pay. The appeal raised two main grounds: a claim of material jurisdictional error (arguing the court lacked jurisdiction because the monetary claim was below a statutory threshold) and a substantive argument that the lower court incorrectly assessed fault. The Supreme Court ruled that the initial lower court had lawfully declined jurisdiction in favor of the tribunal based on the primary nature of the declaratory claim, making the tribunal competent for both the declaratory and monetary relief. Consequently, the Court refused to review the substantive evidence regarding fault, holding that such factual determinations are outside the scope of the cassation review limited to issues of legality under the procedural code.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 2821 C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 17 C. proc. civ; Competence of tribunal for declaratory contract termination claims and scope of cassation review excluding substantive fault assessment: Motivele invocate sunt după caracterizarea recurentei de netemeinicie și de nelegalitate, aceasta încadrându-le în cazul prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 422 din 21 februarie 2007, Tribunalul Arad, secția comercială, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC C.T.P. SA în contradictor cu pârâta SC T. SA Arad pe care a obligat-o, în consecință, la plata sumei de 16.519,16 lei cu titlu de preț și penalități, respingând capătul de cerere privind constatarea rezilierii contractului nr. 6746/2005 din culpa pârâtei.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă pentru constatarea rezilierii contractului nr. 6746/2005 din culpa reclamantei.
Instanța de fond a reținut, în fapt, că părțile au încheiat la 28 iunie 2005 un contract de prestări servicii autogara având ca obiect închirierea temporară către beneficiar a serviciilor specifice pe perioada 1 iulie 2005 – 30 iunie 2006, părțile convenind ca pentru nerespectarea obligațiilor contractuale oricare dintre ele să poată rezilia contractul.
În aplicarea acestei clauze pârâta a notificat rezilierea contractului începând cu data de 1 octombrie 2005 însă reclamanta a apreciat că solicitarea nu este justificată pentru că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale neachitând niciuna din facturile emise, figurând în evidențele fiscale cu un debit de 15.435.28 RON .
Instanța de fond a apreciat că refuzul pârâtei de plată este nejustificat, excepția de neexecutare nefiind susținute prin probele administrate și oricum contractul a expirat la 30 iunie 2006 nemaifiind de actualitate rezilierea contractului ci numai pretențiile pecuniare conform art. 969 și 1066 C. civ.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 156 din 6 iunie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința atacată și a constatat rezilierea contractului începând cu data de 1 octombrie 2005 din culpa pârâtei, menținând restul dispozițiilor acesteia și respingând apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Instanța de apel a considerat greșită soluția instanței de fond, în sensul respingerii cererii de reziliere a contractului, deoarece analiza capătului de cerere privind constatarea rezilierii trebuia să se raporteze la data de 1 octombrie 2005 indicată de părți ca dată de referință pentru reziliere iar nu la data pronunțării hotărârii.
În contra deciziei a declarat apel pârâta SC T. SA solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei instanței competente pentru rejudecare.
Motivele invocate sunt după caracterizarea recurentei de netemeinicie și de nelegalitate, aceasta încadrându-le în cazul prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate referă la soluționarea pricinii cu încălcarea competenței materiale în raport de prevederile art. 2821 C. proc. civ., cuantumul pretențiilor fiind sub un miliard lei iar cel de netemeinicie vizează aprecierea greșită a culpei în executarea obligațiilor contractuale în raport de probele de la dosar.
Intimata – reclamantă nu a depus întâmpinare la dosar.
Opinia Înaltei Curți.
Trebuie mai întâi precizat că obiectul controlului instanței de recurs îl formează numai nelegalitatea hotărârii atacate în raport de art. 304 C. proc. civ., partea introductivă.
Drept urmare, criticile vizând temeinicia în fapt a hotărârii atacate nu vor putea fi analizate.
Cu privire la motivul de nelegalitate care referă la încălcarea normelor de competență și care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., apt să atragă casarea hotărârii atacate este de observat că, prima instanță sesizată a fost judecătoria, care, având în vedere obiectul principal al cererii de chemare în judecată și anume constatarea rezilierii contractului dedus judecății, și-a declinat competența în favoarea tribunalului prin sentință rămasă irevocabilă, iar această din urmă instanță în mod legal s-a considerat învestită în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 17 C. proc. civ., atât cu privire la cererea în constatare cât și cu privire la cererea pecuniară.
Așa fiind, Înalta Curte va respinge, pentru considerentele evocate, recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T. SA Arad împotriva deciziei nr. 156 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.