Decadal exclusion from court-ordered expertize due to non-executed notification of fee payment

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 9713, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta A.U.P. și, în consecință, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 246 din 31 mai 1995 și a obligat-o pe pârâtă la restituirea a 172.826 acțiuni și la plata sumei de 4.223.477.910 ROL daune interese, respingând cererea pentru daune interese generale.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională.

Instanța de fond a reținut culpa pârâtei constând în neexecutarea obligației de plată a prețului și a făcut aplicarea art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 25/2002 pentru acordarea penalităților și a prevederilor art. 21 alin. (1) pentru respingerea pretenției pârâtei obiect al cererii reconvenționale de restituire a prețului.

În contra sentinței a declarat apel reclamanta A.V.A.S. criticând măsura instanței de fond de a nu administra proba cu expertiza contabilă deși onorariul de expert a fost plătit fără a face aplicarea prevederilor art. 175 C. proc. civ. Revenirea asupra expertizei trebuia însoțită de restituirea ordinului de plată sau de obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, iar asupra cererii vizând obligarea pârâtei în continuare la plata daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, instanța nu s-a pronunțat.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 238 din 9 mai 2007, a respins apelul declarat de reclamantă ca neîntemeiat.

Instanța de apel a reținut că tribunalul a constatat imposibilitatea efectuării raportului de expertiză în condițiile în care expertul a precizat că pârâta nu poate fi contactată iar reclamanta nu i-a pus la dispoziție documentele solicitate. Sarcina probei conform art. 1169 C. civ., este în sarcina reclamantei care în conformitate cu art. 112 alin. (2) C. proc. civ., trebuia să depună la dosar actele doveditoare.

Pentru a beneficia de prevederile art. 175 C. proc. civ., reclamanta trebuia să dovedească că documentele sunt la partea potrivnică și oricum în condițiile O.G. nr. 25/2002 aceasta putea să solicite să primească toate documentele cumpărătoarei în derularea contractului de privatizare.

În apel deși s-a încuviințat apelantei proba cu expertiza aceasta nu s-a efectuat întrucât apelanta nu a depus onorariu de expert.

Restituirea onorariului de către instanța de fond nu a fost dispusă întrucât reclamanta nu a investit-o cu o cerere în acest sens.

Cheltuielile de judecată au fost corect calculate iar asupra capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata în continuare a daunelor interese instanța de fond s-a pronunțat în cadrul dispoziției „respinge, restul pretențiilor reclamantei” motivând în considerente că „celelalte daune interese” nu au suport probator, fiind fără relevanță dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 25/2002, reclamanta nedeterminând daunele interese solicitate în acest temei.

Reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva deciziei menționate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata nu a depus întâmpinare la dosar.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocă: neregularitatea decăderii din proba cu expertiză sub motiv de neplată a onorariului de expert cât timp la dosar nu există adresa de înștiințare în acest sens iar potrivit art. 170 alin. (4) instanța trebuia să-i permită plata până la următorul termen.

Opinia Înaltei Curți.

Potrivit art. 170 alin. (1) C. proc. civ., când s-a încuviințat o expertiză partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare să depună suma statornicită iar potrivit alin. (3), neîndeplinirea obligației atrage decăderea, pentru acea instanță, din dovada încuviințată.

În speță, reclamanta a solicitat proba cu expertiză contabilă prin cererea de apel, iar la termenul din 25 aprilie 2007 instanța de apel a încuviințat această probă stabilind onorariu provizoriu și dispunând adresă pentru încunoștiințarea părți conform încheierii de ședință și adresă către B.L.E.

Măsura dispusă pentru încunoștiințarea apelantei nu s-a executat, la dosar neexistând o copie a adresei în acest sens iar la termenul acordat partea fiind lipsă, instanța făcând aplicarea art. 170 alin. (3) C. proc. civ., a decăzut-o pe apelantă din proba cu expertiza iar cauza s-a judecat.

În atare situație, instanța de apel trebuia să observe că devin incidente prevederile art. 170 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că depunerea sumei se va putea face și după împlinirea termenului, amânarea judecății în cazul dat nefiind pricinuită de apelantă.

Așadar, reținând prejudicierea reclamantei prin soluționarea cauzei cu neobservarea formelor legale conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare în raport de prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la criticile care antamează nelegalitatea hotărârii sub aspectul nepronunțării instanțelor asupra capătului de cerere referitor la „obligarea la plata în continuare a daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, se constată că acestea au format capăt de cerere distinct de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata altor daune interese, întemeiat fiind pe art. 12 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002 și întrucât instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond reținând că aceasta s-a pronunțat asupra lui dar că în lipsa unei determinări sub aspectul naturii și întinderii nu poate fi admis, urmează să formeze un obiectiv distinct al expertizei ce se va administra.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa decizia atacată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 238 din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.