Motion to annul rejected; prior appellate ruling on compensation and liability upheld.

Asupra contestației în anulare de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1940 din 22 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 3010/36/2006, a respins, ca nefondat, recursul declarat de P.C.T. împotriva deciziei civile nr. 249/ COM din 30 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei hotărâri a formulat, în temeiul legal, contestație în anulare recurenta solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei pronunțate în recurs și fixarea termenului de judecată în vederea judecării recursului.

A invocat că instanța de recurs a omis a analiza mai multe motive de recurs, făcând trimitere la filele din cererea de recurs, precizând în acest sens motivul care vizează incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și a arătat că instanța l-a analizat numai cu referire la respectarea deciziei de casare dată în primul ciclu procesual și a compensării invocate, fără a analiza și celelalte aspecte de nelegalitate invocate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

A solicitat, în probațiune, administrarea probei cu înscrisuri.

Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit deciziei nr. 140/ COM din 19 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a admis apelul formulat de reclamantă și s-a schimbat sentința atacată, pârâta fiind obligată la plata sumei de 505.676.872 lei.

Această hotărâre a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 736 din 21 februarie 2006, a trimis cauza spre rejudecare, reținând că nu s-au respectat limitele investirii.

Curtea de Apel Constanța, în rejudecare, a pronunțat decizia civilă nr. 249/ COM din 30 octombrie 2006, pe care contestatoarea a atacat-o cu recurs.

Din conținutul cererii de recurs, rezultă că recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., reținute ca atare de către instanța de recurs în considerentele deciziei ce face obiectul contestației în anulare de față, privitoare la faptul că hotărârea instanței de apel nu este motivată, s-a schimbat obiectul judecății și nu s-au respectat astfel limitele deciziei de casare, iar pe fond contrar situației de fapt rezultată din dosar, instanța de apel nu a ținut cont de compensarea invocată și de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1084 – art. 1088 C. civ., neputându-se reține, în aceste condiții, culpa primăriei.

Analizând toate aceste critici subsumate motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., instanța de recurs a reținut în cadrul unei motivări judicioase cu trimitere la fiecare critică, legalitatea hotărârii instanței de apel.

Astfel, prin raportare la dispozițiile instanței de casare a constatat că nu este pertinentă susținerea din recurs că nu s-ar fi intrat în cercetarea fondului pricinii, schimbarea temeiului juridic al acțiunii reprezentând depășirea limitelor investirii invocată în decizia de casare, fiind avută în vedere de instanța de apel care a acordat despăgubirile în considerarea dispozițiilor art. 1082 C. civ.

A concluzionat altfel că, în limitele deciziei de casare, corect instanța de apel a considerat investirea sa numai în raport cu criticile aduse de instanța de control judiciar, fără a mai relua aspectele relative la situația de fapt deja stabilite, iar instanța de apel a acordat despăgubirile în considerația art. 1082 și urm. C. civ.

S-a reținut, totodată, că recurenta a apreciat greșit și modul de operare a compensației, instanța de recurs analizând deci, și sub acest aspect criticile aduse hotărârii de fond, încât, contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea deciziei nr. 1940 din 22 mai 2007, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de contestatoarea P.C.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.