Inalienability of public domain land and scope of municipal resolution limiting commercial land sales to private property

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1397 din 2 septembrie 2004 la Tribunalul Constanța, reclamanta SC R.C. SRL Mangalia a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.P.A.D.P.P. Mangalia obligarea acestuia la încheierea unui contract de vânzare - cumpărare pentru o suprafață de teren intravilan de 15 mp aferentă activului edificat iar în situația în care terenul a fost vândut către altă persoană să se constate nulitatea absolută a contractului încheiat.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de asociere nr. 17 din 3 octombrie 1997 încheiat cu pârâta a preluat spre exploatare, în regim de asociere în participațiune un teren în suprafață de 15 mp constituind proprietatea pârâtei și pe care a edificat o construcție având drept scop comercializarea unor produse alimentare.

S-a mai arătat că prin cererea nr. 22936 din 26 august 2002 a solicitat cumpărarea terenului respectiv dar cu toate demersurile efectuate nu a reușit perfectarea contractului solicitat.

Prin încheierea nr. 1138 din 30 septembrie 2004 instanța a constatat natura comercială a cauzei, dosarul fiind înregistrat la secția comercială sub nr. 6403/COM/2004.

Prin încheierea din 14 februarie 2005 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Mangalia și a respins aceeași excepție față de S.P.A.D.P.P. Mangalia.

În cursul procesului, reclamanta a învederat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, și pe SC S. SRL, cumpărătoarea din contractul nr. 3667 din 19 iulie 2004. Totodată, a precizat că înțelege să invoce drept motive de nulitate a contractului, încheierea acestuia în frauda legii, cauza ilicită și imorală.

Pârâta SC S. SRL a formulat întâmpinare și a arătat că perfectarea contractului de vânzare - cumpărare s-a realizat cu respectarea prevederilor legale. A mai afirmat aceasta să reclamanta pretinde să-i fie vândut terenul în suprafață de 15 mp. dar nu arată să nu îndeplinește cerințele legale instituite prin hotărârea C.L. Mangalia.

Chiar dacă reclamanta ar fi îndeplinit cumulativ condițiile, terenul nu putea fi înstrăinat acesteia, întrucât este aferent spațiului comercial aflat în proprietatea SC S. SRL, iar chioșcul aparținând SC R.C. SRL este lipit de terasa restaurantului.

Prin Sentința civilă nr. 6047/ COM din 28 septembrie 2006, Tribunalul Constanța a respins cererea reclamantei, ca nefondată, reținând că prin contractul de asociere nr. 17 din 3 octombrie 1997 încheiat între G.R. Mangalia și SC R.C. SRL pe o durată de 10 ani s-a convenit asocierea părților, în vederea exploatării și modernizării spațiului comercial situat în Mangalia, str. Oituz și a terenului aferent, activitatea desfășurată constând în comerțul cu pește, produse din pește și băuturi răcoritoare.

G.R., în calitate de administrator asociat, a contribuit la asocierea cu suprafața de 15 mp. teren.

S.P.A. Mangalia a devenit parte contractantă, preluând drepturile și obligațiile G.R., în temeiul actului adițional nr. 1/2003 la contractul de asociere nr. 17 din 03 octombrie 1997.

Hotărârea nr. 30 din 29 martie 2002 adoptată de C.L.M. Mangalia a aprobat vânzarea terenurilor proprietate privată a Municipiului Mangalia, către deținătorii acestora, titulari ai contractelor de concesiune, închiriere, asociere, ocupate de active în care se desfășoară activități comerciale.

Prin art. 4 din hotărâre, s-a statuat că, de prevederile acesteia, pot beneficia numai agenții economici ale căror active sunt astfel amplasate, încât să nu împiedice dezvoltarea urbanistică a zonei și totodată că pentru cererea de cumpărare depusă la primărie este necesar avizul comisiei de urbanism a C.L. Mangalia.

Expertiza tehnică topografică efectuată în cauză (expert D.F.). A stabilit, în esență, că suprafața de 13 mp. aferentă chioșcului pentru comercializarea peștelui aparținând SC R.C. SRL se suprapune circa 5 mp. cu proprietatea SC S. SRL, iar circa 5 mp. cu proprietatea SC S. SRL, iar circa 8 mp. cu domeniul public (trotuarul aferent străzii Oituz).

Deși a susținut că îndeplinește cumulativ condițiile instituite prin art. 4 din Hotărârea nr. 30/2002 adoptată de C.L.M. Mangalia, reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

De altfel, cerința amplasării activului, astfel încât să permită dezvoltarea urbanistică a zonei, deopotrivă cu aceea a avizării cererii de către comisia de urbanism vizau doar terenurile aparținând domeniului privat al municipiului.

Ori, cea mai mare parte a construcției, chioșc (aproximativ 62 %) este amplasată, potrivit raportului de expertiză, pe un teren aparținând domeniului public al Municipiului Mangalia și ca atare, inalienabil în virtutea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Constanța a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 89 din 12 aprilie 2007.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.C. SRL Mangalia solicitând admiterea recursului său și modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii cererii sale astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului său recurenta invocă în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără însă a indica textele legale care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

În dezvoltarea motivelor recurenta reia în mare parte relatarea stării de fapt susținând că față de aceasta motivarea ambelor hotărâri este eronată, în condițiile în care a avut avizul Comisiei de urbanism odată cu obținerea autorizației de construire a magazinului și apoi a obținut autorizații de funcționare, de unde reiese că activitatea sa comercială nu a împiedicat dezvoltarea urbanistică a zonei.

Contractul de concesiune și apoi de vânzare - cumpărare al pârâtei SC S. SRL a fost încheiat ulterior contractului de asociere al reclamantei, cu încălcarea dreptului de preemțiune al reclamantei.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel a pronunțat o decizie legală, cu aplicarea corectă a legii în speța dedusă judecății. Motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate nici în ceea ce privește aplicarea prevederilor legale de către instanța de apel și nici în ceea ce privește motivarea de către această instanță a deciziei sale, atacată cu prezentul recurs.

Este de menționat că temeiul pentru vânzarea terenurilor de către Consiliul Local către deținătorii acestora l-a constituit H.C.L. Constanța nr. 30/2002, dar care nu s-a aplicat și în cazul reclamantei întrucât aceasta avea un contract de asociere pe o porțiune de teren aflată în domeniul public iar hotărârea consiliului local viza doar terenurile aflate în domeniul privat al Municipiului Mangalia.

Mai mult, contractul de asociere al reclamantei cu S.P.A.D.P.P. Mangalia nr. 17 din 3 octombrie 1997 a încetat prin ajungerea la termen la 3 octombrie 2007.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.C. SRL Mangalia împotriva deciziei nr. 89 din 12 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.