Suspension of public officials' leave bonus: persistence of right during statutory suspension and interruption of statute of limitations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 februarie 2007, reclamanta L.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S., obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2006, sumă actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, la art. 33 alin. (2) - art. 34 în varianta republicată - a prevăzut că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior, printr-o serie de ordonanțe de urgență ale guvernului, s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol cu privire la prima de concediu.

A mai arătat reclamanta, că suspendarea drepturilor privind prima de concediu prin legile bugetului, este neconstituțională și nelegală, precum și faptul că nu se poate vorbi despre prescripția dreptului la acțiune privind această primă de concediu; termenul de prescripție a acestui drept este suspendat, reclamantul invocând prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii și art. 38 și art. 295 alin. (2) C. muncii dar și art. 93 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public republicată, coroborate cu dispozițiile art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 2116 din data de 12 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta C.N.P.D.A.S., la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanță aferentă anului 2006, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că dreptul la prima de concediu al salariaților care au calitatea de funcționar public este un drept stabilit prin Legea 188/1999, iar potrivit dispozițiilor art. 38 C. muncii, salariații și angajatorul nu pot cădea de acord cu privire la limitarea sau renunțarea la drepturile conferite prin lege.

A mai reținut prima Instanță că suspendarea acordării primelor de concediu constituie o restrângere a drepturilor salariale, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 53 din Constituția României referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi.

Împotriva sentinței civile nr. 2116 din data de 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.N.P.A.D.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâta, C.N.P.A.D.A.S. susține în esență că aceasta a fost obligată în mod greșit la plata primei de concediu pentru perioada aferentă anului 2006 prevăzută de art. 34 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.

Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Motivul de recurs invocat de pârâta C.N.P.A.D.A.S. nu este susținut de actele normative incidente și nici de principiile constituționale la care trebuie raportate aplicarea și interpretarea acestora.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp nu se prevede în mod expres printr-o dispoziție legală înlăturarea existenței acestuia.

Dreptul la prima de concediu, așa cum a fost stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, s-a menținut prin art. 34 alin. (2) din aceeași Lege precum și prin art. 35 alin. (2) din Legea 188/1999.

Așadar, prin suspendarea acestui drept nu se poate considera că acesta nu exista în perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, precum și dispozițiile art. 53 din Constituția României revizuită, privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anilor, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.

De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Suspendarea succesivă a plății primei de concediu prin legile bugetului de stat, a avut ca efect numai imposibilitatea realizării acestui drept la prima de concediu pentru funcționarii publici, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul dreptului.

Potrivit art. 329 alin. (3) teza ultimă C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept prin soluțiile pronunțate în interesul legii în urma judecării unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru Instanțe.

Prin Decizia nr. 23 din data de 12 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, cu referire la dispozițiile legale privind prima de concediu a magistraților, care nu au fost aplicabile în nici o perioadă, s-a statuat că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit, trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut acest drept.

Dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu s-a născut la data când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor legale ce reglementează prima de concediu, iar dispozițiile legale de suspendare au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale suspendate.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.P.A.D.A.S. împotriva sentinței civile nr. 2116 din data de 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2008.