Eligibility for DGSS labor detachment reparations under Law 309/2002 and strict interpretation of statutory scope
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's judgment that rejected the claimant's action, leaving the dismissal of the claimant's demand for reparative rights in force. The dispute concerned a challenge to an administrative decision denying the claimant benefits under Law 309/2002, alleging that he had completed his military service in a labor detachment of the General Directorate of State Security (DGSS) between 1959 and 1960; however, the record established that his unit belonged to the Ministry of Public Order rather than the DGSS. The decisive legal basis was the strict interpretation of Article 1 of Law 309/2002, which limits benefits to individuals who performed military service specifically within DGSS labor detachments, a limitation reinforced by Constitutional Court Decision 213/2004 and the principle that courts cannot expand the scope of legislation beyond its legislative intent.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Eligibility for DGSS labor detachment reparations under Law 309/2002 and strict interpretation of statutory scope: The dispute concerned a challenge to an administrative decision denying the claimant benefits under Law 309/2002, alleging that he had completed his military service in a labor detachment of the General Directorate of State Security (DGSS) between 1959 and 1960; however, the record established that his unit belonged to the Ministry of Public Order rather than the DGSS. The decisive legal basis was the strict interpretation of Article 1 of Law 309/2002, which limits benefits to individuals who performed military service specifically within DGSS labor detachments, a limitation reinforced by Constitutional Court Decision 213/2004 and the principle that courts cannot expand the scope of legislation beyond its legislative intent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.O., anularea Hotărârii nr. 6452 din 26 aprilie 2005, emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea 309/2002.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 08 ianuarie 1959 - 05 noiembrie 1960 a efectuat stagiul militar într-o unitate ce făcea parte din D.G.S.M., astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea 309/2002.
Prin sentința nr. 593 din data de 8 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului I.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că, în conformitate cu adresa din 04 mai 2006 eliberată, de M.A.N., precum si cu adresa eliberată de A.N., unitatea militară, în care reclamantul a satisfăcut stagiul militar nu a funcționat ca detașament de muncă în cadrul D.G.S.M., unitatea militară, a fost B.P.C.F.O. și a făcut parte din structura M.F.A., astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea 309/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961".
Astfel, intenția legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, iar nu în cadrul unităților militare, motiv pentru care Instanța nu poate lărgi sfera de aplicare a legii, dincolo de rațiunile avute în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză.
Unitatea militară trecută în livretul militar al reclamantului nu face parte dintre cele care se aflau în subordinea D.G.S.M., și, aparținea M.F.A. În sensul interpretării expuse, este și Decizia nr. 213/2004 a Curții Constituționale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizația și drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite", respectiv „în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 - 1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.
Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Instanța de Fond a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002 în cazul reclamantului, care a efectuat stagiul militar în cadrul unei unități aparținând M.F.A., iar nu D.G.S.M.
Față de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de I.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.I., împotriva sentinței civile nr. 593 din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca ne fondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2008.