Jurisdiction for discrimination complaints by detainees: OUG 56/2003 assigns exclusive competence to local courts over the National Council
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the civil action against the National Council for Combating Discrimination. The dispute centered on the validity of the Council’s decision to transfer the complainant’s petition regarding alleged ethnic discrimination by a prison official to the Municipal Council and inform the petitioner that such matters were beyond its jurisdiction. The court held that under Article 3 of Emergency Government Ordinance No. 56/2003, as approved by Law No. 403/2003, the jurisdiction to resolve discrimination claims involving persons serving custodial sentences lies exclusively with the court in the jurisdiction where the detention facility is located; this special law takes precedence over the general framework established by Government Ordinance No. 137/2000, rendering the Council’s refusal to intervene legally correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 din O.U.G. nr. 56/2003, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction for discrimination complaints by detainees: OUG 56/2003 assigns exclusive competence to local courts over the National Council: The dispute centered on the validity of the Council’s decision to transfer the complainant’s petition regarding alleged ethnic discrimination by a prison official to the Municipal Council and inform the petitioner that such matters were beyond its jurisdiction. The court held that under Article 3 of Emergency Government Ordinance No. 56/2003, as approved by Law No. 403/2003, the jurisdiction to resolve discrimination claims involving persons serving custodial sentences lies exclusively with the court in the jurisdiction where the detention facility is located; this special law takes precedence over the general framework established by Government Ordinance No. 137/2000, rendering the Council’s refusal to intervene legally correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the dispositive as the basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2930 din 15 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.F.I. în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței se retine că reclamantul a contestat Hotărârea nr. 88 din 28 februarie 2006 emisă de pârât, prin care a fost soluționată sesizarea sa împotriva șefului secției din penitenciarul în care este deținut; acesta i-ar fi adresat cuvinte jignitoare, discriminându-l pentru originea sa de etnie rromă.
S-a concluzionat că, în mod corect, în raport de art. 3 din O.U.G. nr. 56/2003 C.N.C.D. a hotărât transmiterea petiției spre informare M.J. și a răspuns petentului că obiectul petiției sale nu este de competența Consiliului, ci a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, Instanța menționată având competența de soluționare a cazurilor de discriminare la care sunt supuse persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.F.I., motivând că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece C.N.C.D. are obligația legală de a lua măsuri în orice situație de discriminare.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond precum și motivul de recurs invocat, ce poate fi încadrat în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În mod legal și temeinic Instanța de Fond a reținut că potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 56/2003, aprobată prin Legea nr. 403/2003, soluționarea cazurilor de discriminare la care sunt supuse persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul. Această lege, având caracter special în raport cu O.G. nr. 137/2000, se aplică cu prioritate.
Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de B.F.I. împotriva sentinței civile nr. 2930 din 15 noiembrie 2006 a Curți de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.