Police Officers' Investigation Conduct Not Criminal Negligence; Complaint Rejected, Appeal Dismissed as Unfounded
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the petitioner's appeal against the judgment of the Craiova Court of Appeal (No. 142/15 Oct 2007), which had upheld the prosecutor's resolution not to start a criminal investigation against two police officers; the dismissal leaves in force the challenged resolution and judgment, and the petitioner is ordered to pay 60 lei in judicial costs. The case arose from the petitioner's criminal complaint alleging that the two officers committed negligence in office (Art. 249 Penal Code) while improperly handling investigation files, resulting in unlawful proposals not to prosecute certain individuals. The Court held that the officers acted in good faith and within their duties, that their proposed solutions were mostly confirmed by the prosecutor (one file was returned for further investigation), and that dissatisfaction with investigation conduct and proposed solutions cannot be censured via criminal complaints but only through the statutory review procedures (Arts. 275 ff., 278, 278¹ Code of Criminal Procedure). No evidence indicated a culpable breach of duty or abuse of office; therefore, the first-instance judgment and the challenged resolutions were lawful and well-founded.
Legislator headnote
AI generatedart. 249 C. pen, art. 246 C. pen, art. 10 lit. d) C. proc. pen, art. 248 C. pen, art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Police Officers' Investigation Conduct Not Criminal Negligence; Complaint Rejected, Appeal Dismissed as Unfounded: 142/15 Oct 2007), which had upheld the prosecutor's resolution not to start a criminal investigation against two police officers; the dismissal leaves in force the challenged resolution and judgment, and the petitioner is ordered to pay 60 lei in judicial costs. The case arose from the petitioner's criminal complaint alleging that the two officers committed negligence in office (Art. 249 Penal Code) while improperly handling investigation files, resulting in unlawful proposals not to prosecute certain individuals. The Court held that the officers acted in good faith and within their duties, that their proposed solutions were mostly confirmed by the prosecutor (one file was returned for further investigation), and that dissatisfaction with investigation conduct and proposed solutions cannot be censured via criminal complaints but only through the statutory review procedures (Arts. 275 ff., 278, 278¹ Code of Criminal Procedure). No evidence indicated a culpable breach of duty or abuse of office; therefore, the first-instance judgment and the challenged resolutions were lawful and well-founded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain legal ground for dismissing the appeal as unfounded.
Legal basis for ordering the appellant to pay judicial expenses to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 4 iunie 2007, petiționarul C.M. a solicitat cercetarea comisarului de poliție R.D. de la Serviciul de cercetări penale din cadrul I.P.J. Olt și a inspectorului principal de poliție M.C. din cadrul Poliției Municipiului Slatina pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen.
În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că cei doi ofițeri de poliție au instrumentat în mod abuziv cauzele care au format obiectul dosarelor nr. 1041/P/2006 și nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, propunând soluții de netrimitere în judecată față de făptuitorii T.D. ș.a. și, respectiv, Y.I. și Y.H., pe baza unor acte de urmărire penală incomplete.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 349/P/2007 din 19 iunie 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi ofițeri de poliție R.D. și M.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen.
În motivarea acestei rezoluții, s-a reținut că propunerile de netrimitere în judecată ale lucrătorilor de poliție R.D. și M.C. au fost confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina prin soluțiile adoptate și că din examinarea dosarelor nu rezultă că și-ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluția nr. 163/II/2/2007 din 23 iulie 2007.
În motivarea acestei rezoluții, s-a reținut că din verificările efectuate nu au rezultat temeiuri de fapt sau de drept care să conchidă asupra existenței infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., ori a altor fapte prevăzute de legea penală.
S-a făcut precizarea că activitățile organelor de cercetare penală întreprinse cu ocazia instrumentării unor cauze ce le-au fost repartizate spre soluționare, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri cu privire la acestea putând fi valorificate prin folosirea căilor de atac prevăzute de lege.
Prin art. 275 și următoarele C. proc. pen., legiuitorul a instituit modalitatea de control a măsurilor și actelor de urmărire penală prin care s-a adus o vătămare intereselor legitime ale unei persoane, astfel încât, petiționarul avea posibilitatea să solicite instanței de judecată să desființeze soluțiile de netrimitere în judecată adoptate de făptuitori, dacă considera că sunt nelegale și netemeinice.
S-a concluzionat că rezoluția procurorului împotriva căreia s-a formulat plângerea, este temeinică și legală.
Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei din urmă rezoluții a făcut obiectul dosarului nr. 2121/54/2007 al Curții de Apel Craiova, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 142 din 15 octombrie 2007.
În motivarea acestei hotărâri prima instanță a reținut că din examinarea rezoluției și a celorlalte acte de la dosar, rezultă că în mod just s-a apreciat că cei doi lucrători de poliție R.D., comisar de poliție la Serviciul de cercetări penale din cadrul I.P.J. Olt și M.C., inspector principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Slatina, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și potrivit competențelor ce le reveneau, au efectuat corect acte de urmărire penală în dosarele nr. 1041/P/2006 și nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
Aceștia și-au exercitat în mod corespunzător și cu bună credință atribuțiile de serviciu, propunând, în urma cercetărilor efectuate în cele două cauze, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.D. ș.a., în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. (l) lit. a) C. proc. pen. (referatul din 10 aprilie 2007 întocmit de R.D.) și, respectiv, neînceperea urmăririi penale împotriva numiților Y.E. și Y.H., în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. (referatul din 16 februarie 2005, întocmit de M.C.).
Ordonanța din 12 mai 2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 1041/P/2006, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., a fost infirmată prin ordonanța din 22 iunie 2007 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și s-a dispus restituirea dosarului la I.P.J. Olt - Serviciul cercetări penale, pentru completarea urmăririi penale.
În celălalt dosar, nr. 4777/P/2006, propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată prin rezoluția din 11 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
S-a concluzionat de prima instanță că, pe de o parte, nici una din cele două soluții dispuse în dosarele instrumentate de intimați nu este definitivă, iar pe de altă parte, nu există niciun element care să contureze săvârșirea de către cei doi intimați a infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs petiționarul C.M., nemotivat.
Verificând sentința atacată și cele două rezoluții pronunțate în cauză, în raport de susținerile petiționarului și a actelor din dosar, se constată că în cauză nu există indicii de nicio natură că cei doi ofițeri de poliție R.D. și M.C. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen.
Așa cum corect s-a reținut în motivarea sentinței atacate și a rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că cei doi ofițeri de poliție poliție au instrumentat în mod abuziv cauzele care au format obiectul dosarelor nr. 1041/P/2006 și nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, în sensul neadministrării tuturor probelor necesare, a evaluării superficiale a celor aflate la dosar și a propunerii de soluții de netrimitere în judecată nelegale față de făptuitorii T.D. ș.a. și, respectiv, Y.I. și Y.H. Soluțiile propuse de intimați au fost conforme cu probele administrate în dosare, procurorul care a condus și controlat activitatea ofițerilor de poliție, confirmând propunerea de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, iar în dosarul nr. 1041/P/2006, dispunându-se restituirea la I.P.J. Olt - Serviciul cercetări penale, pentru completarea urmăririi penale.
În speță, simpla împrejurare că soluțiile propuse în cele două dosare instrumentate de intimați, soluții care nu sunt definitive, au fost defavorabile petiționarului, nu constituie încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă sau un abuz în serviciu.
Activitățile celor doi intimați întreprinse cu ocazia instrumentării dosarelor nr. 1041/P/2006 și nr. 4777/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale împotriva organelor de cercetare penală, eventualele nemulțumiri cu privire la modul de instrumentare și soluțiile propuse putând fi valorificate prin folosirea căilor de atac prevăzute de lege, respectiv art. 275 și următoarele C. proc. pen. De altfel, petiționarul a uzitat de căile de atac prevăzute de lege, exercitând plângeri împotriva celor două soluții de netrimitere în judecată în conformitate cu dispozițiile art. 278 și 278* C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte, examinând actele premergătoare întocmite cu privire la plângerea petiționarului C.M., prin care sesiza săvârșirea de către cei doi intimați a infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., constată că rezoluția atacată este justificată atât în fapt cât și în drept.
De asemenea, temeinic și legal a fost soluționată plângerea petiționarului adresată instanței în baza art. 278* C. proc. pen., prin pronunțarea sentinței penale nr. 142 din 15 octombrie 2007 de Curtea de Apel Craiova, secția penală.
În consecință, neexistând alte motive de casare susceptibile de a fi analizate din oficiu, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M., în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 60 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M. împotriva sentinței penale nr. 142 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Craiova, secția penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.