Extraordinary appeal for failure to hear defendant at cassation stage rejected as unfounded, upholding conviction and imposing judicial costs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestație în anulare) as unfounded, thereby upholding the final conviction imposed by the Court of Appeal and the Cassation Court, while ordering the defendant to pay 200 lei in judicial expenses to the state. The defendant challenged the procedural regularity of the appellate review, arguing that he was not heard by the Cassation Court despite not having been heard by the Court of Appeal, a claim the court rejected. The court held that under Article 386(e) of the Code of Criminal Procedure, the remedy for failure to hear a present defendant applies only when such hearing is mandatory under specific statutory conditions (e.g., acquittal at first instance or failure to hear a defendant present at the appeal stage); since the defendant was absent at the appeal and the hearing was not otherwise compulsory, his absence at the cassation stage did not constitute a procedural nullity, leaving the original conviction in full force.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. e) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 38516 alin. (11) C. proc. pen, art. 391 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Extraordinary appeal for failure to hear defendant at cassation stage rejected as unfounded, upholding conviction and imposing judicial costs: - când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516alin. (11).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 6402 din 2 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E.C. împotriva deciziei penale nr. 319/ A din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. e) C. proc. pen., condamnatul T.E.C. a formulat contestație în anulare, susținând că instanța de recurs a soluționat cauza fără audierea sa, deși nu fusese audiat la instanța de apel.
La termenul din 07 mai 2008 s-a admis în principiu contestația în anulare, constatându-se că cererea a fost făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul invocat este cel prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. și că, în sprijinul contestației, s-au invocat actele doveditoare aflate la dosarul cauzei, fixându-se termen la data de 4 iunie 2008 în vederea soluționării pe fond a cererii.
Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,
- când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
- când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1),cu privire la care existau probe la dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
- când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516alin. (11).
Motivele invocate de petent în cerere referitoare la neaudierea sa către instanța de recurs, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., cel indicate de contestator, respectiv lit. e referindu-se la neaudierea sa de către instanța de recurs.
Astfel că, această critică cu privire la neaudierea acestuia de către instanța de recurs, nu poate fi primită, întrucât audierea inculpatului nu era obligatorie, astfel cum se prevede expres și limitativ în dispozițiile art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11) C. proc. pen., audierea ar fi fost obligatorie în situația în care instanța de fond nu ar fi pronunțat o hotărâre de condamnare ci una de achitare a inculpatului, sau atunci când inculpatul prezent la instanța de apel nu a fost audiat. Ori din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpatul nu a fost prezent la soluționarea apelului.
În situația în care ar fi dorit să dea o nouă declarație în fata instanței de recurs, avea posibilitatea valorificării acestui drept la momentul soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât, acesta a fost asistat de apărătorul său ales.
Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul T.E.C. și îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul T.E.C. împotriva deciziei penale nr. 6402 din 2 noiembrie 2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală .
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2008.