Refugee status for child born in refuge upheld; pension authority’s appeal rejected as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice rejected as unfounded the appeal brought by the County Pension House, thereby upholding the lower court’s judgment, which remains in force and which had annulled the pension authority’s decision refusing refugee status to the claimant and ordered that authority to issue a new decision recognizing the claimant as a refugee for the period 20 June 1942 – 6 March 1945 and granting the corresponding legal rights. The dispute arose in administrative litigation when the claimant, born in refuge in 1942, sought compensatory rights under Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, for persons persecuted on ethnic grounds, after the pension authority acknowledged the parents’ refugee status but denied hers. Decisive legal basis: the Court held that under the ordinance the rights are available to all persons fulfilling the statutory conditions regardless of age at the time of persecution, and that excluding children born during refuge, who suffered alongside their parents, would amount to discrimination inconsistent with the purpose of this reparatory legislation; accordingly, the child shares the refugee status of the parents.
Legislator headnote
AI generatedRefugee status for child born in refuge upheld; pension authority’s appeal rejected as unfounded: Pentru a se pronunța instanța de fond sesizată cu aplicarea acțiunii a reținut în esență că nu se poate aplica un regim discriminatoriu între părinți și copii, aceștia din urmă având de îndurat aceleași suferințe și greutăți ca părinții în perioada de refugiu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 10 iunie 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 3764/2003, reclamanta O.M.I. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj să se dispună anularea Hotărârii nr.9557 din 16 aprilie 2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare.
În promovarea acțiunii reclamanta a menținut că părinții săi s-au refugiat în anul 1940 din Cluj la Sibiu, revenind la Cluj în luna mai 1945, având statut de refugiați, iar la data de 20 iunie 1942 s-a născut reclamanta.
Deși nu au contestat calitatea de refugiat a părinților, pârâta a refuzat să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat, a mai susținut reclamanta în acțiune.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 822 din 10 iulie 2003 a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 9557 din 16 aprilie 2003 și a obligat pe pârâtă să emită o hotârâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 20 iunie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile legale.
Pentru a se pronunța instanța de fond sesizată cu aplicarea acțiunii a reținut în esență că nu se poate aplica un regim discriminatoriu între părinți și copii, aceștia din urmă având de îndurat aceleași suferințe și greutăți ca părinții în perioada de refugiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Cluj, criticând sentința ca fiind nelegală, instanța interpretând și aplicând greșit legea.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu privederile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, acordarea drepturilor compensatorii pentru persoanele care au avut de suferit persecuții pe motive etnice, se cuvin tuturor celor care îndeplinesc condițiile legii, indiferent de vârsta care a avut-o la data persecuțiilor.
A exclude de la beneficiul legii copii născuți în perioada de refugiu, așa cum pretinde pârâta recurentă față de situația reclamantei intimate care s-a născut în refugiu la 20 iunie 1942, care au avut de suferit alături de părinții lor, înseamnă a acepta o discriminare ce nu este în concordanță cu spiritul și scopul urmărit de această lege cu caracter reparator.
Așa fiind, reclamanta nu poate avea decât calitatea părinților săi, calitate ce îi dă dreptul și dă măsurile reparatorii prevăzute de actul normativ incident cauzei.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în consecință urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 822 din 10 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.