Law 189/2000 beneficiaries: equivalence of refuge and expulsion as ethnic persecution requiring no differentiation in compensatory rights
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Commission for the Application of Law No. 189/2000, thereby upholding the appellate court's decision that granted the claimant the status of a beneficiary of compensation rights under Law No. 189/2000 for the period from March 15, 1941, to March 6, 1945. The dispute concerned the interpretation of ethnic persecution and the validity of witness testimony establishing that the claimant was forcibly displaced from their domicile to another locality due to ethnic reasons during the specified timeframe. Relying on Article 1(c) of Government Ordinance No. 105/1999, the court held that the legislation intended to provide compensatory rights to all Romanian citizens who suffered ethnic persecution, explicitly including those who were forced to live in refuge, without requiring a distinction between individuals who were effectively relocated or expelled and those who simply sought shelter.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Law 189/2000 beneficiaries: equivalence of refuge and expulsion as ethnic persecution requiring no differentiation in compensatory rights: 189/2000, thereby upholding the appellate court's decision that granted the claimant the status of a beneficiary of compensation rights under Law No. 189/2000 for the period from March 15, 1941, to March 6, 1945. The dispute concerned the interpretation of ethnic persecution and the validity of witness testimony establishing that the claimant was forcibly displaced from their domicile to another locality due to ethnic reasons during the specified timeframe. Relying on Article 1(c) of Government Ordinance No. 105/1999, the court held that the legislation intended to provide compensatory rights to all Romanian citizens who suffered ethnic persecution, explicitly including those who were forced to live in refuge, without requiring a distinction between individuals who were effectively relocated or expelled and those who simply sought shelter.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 454 din 27 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamantul O.I., a anulat Hotărârea nr. 21430 din 27 iunie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate din motive de persecuție etnică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J.P.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că intimatul - reclamant nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât declarațiile martorilor nu specifică în concret refugiul reclamantului.
Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din declarațiile martorilor B.I. și P.V., date în fața Instanței, rezultă că aceștia cunosc împrejurarea că reclamantul, împreună cu mama sa au fost nevoiți să se refugieze din motive de persecuție etnică din localitatea de domiciliu Palatca, în luna martie 1941 în localitatea Chesău unde au locuit până în martie 1945, când au revenit în localitatea de domiciliu.
Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, tară a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței nr. 454 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008.