Eligibility for ethnic persecution compensation under O.G. 105/1999: evidentiary weight of birth certificate versus extrajudicial testimonies regarding place of birth during deportation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the claim, thereby denying the applicant the status of a beneficiary under Emergency Government Ordinance No. 105/1999. The dispute centered on an administrative litigation claim seeking recognition of rights for ethnic persecution, specifically alleging that the applicant, a member of the Roma community, was born in Transnistria during his family's deportation in the 1940s. However, the courts found the claim unfounded because the applicant’s official birth certificate registered in Romania (1944) was a public written document that outweighed extrajudicial witness testimonies claiming a different birthplace and date, and no other evidence confirmed he was born within the deportation zone. The decisive legal basis involved Article 1 of Ordinance No. 105/1999 and Article 2 of its application norms, which required proof of ethnic persecution within specific temporal and geographical bounds, combined with procedural rules establishing that written documentary evidence takes precedence over oral testimony when contradicting official civil registry records.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution compensation under O.G. 105/1999: evidentiary weight of birth certificate versus extrajudicial testimonies regarding place of birth during deportation: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiilor enumerate în actul normativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 1071/54 din 8 martie 2007, reclamantul T.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.D., stabilirea calității sale de beneficiar al drepturilor acordate de O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, s-a născut în luna februarie 1944 în Transnistria, familia sa fiind deportată acolo, dar întrucât în Transnistria nu s-au eliberat romilor certificate de naștere, reclamantul a fost declarat la starea civilă ca fiind născut în România, comuna Sadova, județul Dolj la data de 7 noiembrie 1944.
Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 235 din 5 iulie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantul T.T., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.D.
În motivare soluției s-a reținut că, deși reclamantul a făcut dovada că familia sa a fost deportată în Transnistria, nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că s-a născut în perioada deportării părinților săi, iar nu ulterior, pe teritoriul României, așa cum rezultă din certificatul său de naștere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul T.T., susținând în esență că a făcut dovada că familia sa a fost deportată în Transnistria în anii1941 - 1944, că a depus declarații notariale care atestă că reclamantul s-a născut în februarie 1944 în Transnistria, dar că întrucât nu se eliberau certificate de naștere în Transnistria, romilor născuți pe acel teritoriu, a fost declarat la starea civilă ca fiind născut în România, comuna Sadova, județul Dolj, la data de 7 noiembrie 1944.
Examinând sentința atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiilor enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din certificatul de naștere al reclamantului rezultă că T.T., fiul lui A. și C. s-a născut la data de 7 noiembrie 1944 în comuna Sadova, județul Dolj, deci pe teritoriul României.
Conform extrasului emis de A.N., conținând „Tabelul nominal de țigani din raza legiunii de jandarmi Dolj, mobilizați și mobilizabili ce urmează a fi evacuați” în anul 1942, figurează înscrisă familia T.A. și T.C. cu copii G., N. și T. Așadar, deși s-a făcut dovada că familia reclamantului a fost deportată în Transnistria, nu există nici o dovadă că reclamantul s-ar fi născut în Transnistria, în perioada deportării părinților săi, iar nu ulterior pe teritoriul României așa cum este înscris în certificatul său de naștere.
Declarațiile extrajudiciare ale martorilor, invocate de reclamant în dovedirea cererii sale nu pot face dovada contra unui înscris, respectiv împotriva certificatului de naștere.
În consecință, recursul fiind nefondat, va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.T. împotriva sentinței nr. 235 din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.