Refugee status of children born during parental displacement for purposes of ethnic displacement benefits eligibility

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 decembrie 2002, reclamantul F.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 4083 din 6 decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că s-a născut la 18 octombrie 1943 în localitatea Arad, în perioada în care părinții săi erau strămutați.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 58/CA/P din 27 ianuarie 2003 a admis acțiunea introdusă de reclamantul F.R., a anulat hotărârea nr. 4083 din 6 decembrie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, care a susținut că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, că această lege prevede stabilirea domiciliului obligatoriu ca situație distinctă de acordare a drepturilor, deci nu pot beneficia de prevederile acestei legi copiii care s-au născut ulterior strămutării părinților și că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu este o modalitate de persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să existe cu capacitate juridică la data strămutării și să fi avut un domiciliu într-o localitate unde să fi fost strămutată sau să se fi refugiat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi examinate în continuare.

Din analiza actelor și lucrările dosarului, rezultă că reclamantul s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv 18 octombrie 1943.

Față de această stare de fapt, se apreciază că și reclamantul are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 6 iulie 1942 și data încetării refugiului.

Pentru aceasta, s-a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut această situație.

În considerarea dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 3/1945, se reține că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi. Pe de altă parte, având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință a acesteia în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 31/1954.

Este de observat și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.

Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, se apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.

În considerarea celor expuse anterior se apreciază ca fiind nefondate susținerile prezentate de către recurentă, în motivele de recurs referitoare la schimbarea domiciliului și la persecuția din motive etnice.

Prin Legea nr. 586/2002 s-au modificat dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1998 aprobată prin Legea nr. 189/2000 și s-a prevăzut că beneficiază de dispozițiile acestui act normativ și refugiați.

Calitatea de refugiat este un statut al persoanei, iar copiii născuți în refugiu, dobândesc statutul juridic al părinților, ei fiind în momentul nașterii refugiați.

În concluzie, reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinților prin naștere, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 58/CA/P din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 octombrie 2003.

Judecător,

Judecător,

Judecător,

Fol.Robescu

Mg.Dumitru

N.Iorgovan

MAGISTRAT ASISTENT,

G.Găinușă

Red.

G.G.

Dact.

N.G.

6 ex.