Illicitness of a commercial company’s object of activity and burden of proof for judicial costs following an out-of-court settlement of claims.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2366/ C din 14 mai 2007, a respins excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesual active și a prescripției invocate de către pârâta SC L. SRL. A fost respinsă cererea formulată de reclamantul B. BRAȘOV cu sediul social în Brașov județul Brașov în contradictoriu cu pârâta SC L. SRL cu sediul social în Brașov județul Brașov, ca rămasă fără obiect.

De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că reclamantul B.B. a solicitat instanței să declare nulitatea societății pârâte întrucât obiectul său de activitate este ilicit și să desemneze un lichidator conform prevederilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul arată că o societate comercială nu poate avea calitatea de consilier juridic, iar existența unui statut al consilierilor juridici care cuprinde dispoziții neclare și contradictorii privind posibilitatea înființării unor persoane juridice considerate societăți comerciale, cu trimitere la Legea nr. 31/1990, nu poate înlătura caracterul ilicit al obiectului de activitate al unei societăți comerciale care acordă asistență juridică în afara cadrului strict stabilit de Legea nr. 51/1995 și Legea nr. 514/2003.

S-a apreciat că, în speță, pârâta a modificat Actul constitutiv, în ceea ce privește activitatea sa principală, mențiunea la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov fiind solicitată la 21 februarie 2007 și efectuată la data de 26 februarie 2007.

S-a constatat astfel că pârâta a modificat activitatea principală, că neregularitatea invocată de reclamant a fost înlăturată, precum și că efectuarea mențiunilor la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov s-au făcut după depunerea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare, iar factura fiscală aflată la dosar nu poate face dovada achitării de către reclamantă a onorariului avocațial, nedepunându-se și ordinul de plată ori chitanța care să ateste plata.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantul B. BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 2366/ C din 14 mai 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a preluat, în principal, toate argumentele expuse de prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a promovat recurs B. BRAȘOV, membru al U.N.B. din România, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului B. BRAȘOV, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariilor de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.

Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlul executoriu.

Din verificarea documentației existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plății efective a onorariului de asistență juridică, iar pe de altă parte, așa cum bine a evocat în motivarea sa instanța de apel, în cauză s-a produs o achiesare la pretențiile reclamantului, act juridic superior celui de recunoaștere a pretențiilor și exonerator de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. BRAȘOV împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. BRAȘOV, împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 martie 2008.