Capital increase resolution annulled for defective convocation; shareholder prevails as company appeal dismissed.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 310 din 23 noiembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC B.I.L. SA București în contradictoriu cu pârâta SC M.C.T. SA Câmpia Turzii dispunând anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 199 din 25 iulie 2006 a societății pârâte, menționarea hotărârii judecătorești de anulare în Registrul Comerțului și publicarea anulării acestei hotărâri în M. Of.

La pronunțarea hotărârii de mai sus instanța de fond a reținut că adunarea generală a pârâtei din data de mai sus a adoptat hotărârea nr. 199 de majorare a capitalului social al societății, fără respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel pârâta SC M.C.T. SA Câmpia Turzii; la apelul pârâtei a aderat ulterior și reclamanta, care, invocând prevederile art. 293 C. proc. civ., a solicitat să se mențină sentința instanței de fond și să se rețină ca motive de nulitate a hotărârii A.G.E.A. și aceea a încălcării termenului legal imperativ de exercitare a dreptului de preferință de către acționarii existenți și acordarea ilegală a dreptului de preferință acționarilor din perspectiva art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 derogatorie de la prevederile Legii nr. 31/1990 republicată.

Prin decizia civilă nr. 48/2007 din 1 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal, apelul pârâtei a fost respins, reținându-se că hotărârea instanței de fond este corectă, iar cererea de aderare la apel a reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, susținând că hotărârea instanței de apel este nelegală din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât:

- la anularea hotărârii A.G.E.A. ce a făcut obiectul acțiunii, greșit s-a făcut aplicarea prevederilor art. 117 alin. (8) din legea societăților comerciale;

- greșit instanța de apel, indicând ca temei de drept art. 113 din Legea nr. 31/1990 republicată, a reținut că atribuția adunării generale privind majorarea capitalului social nu poate fi delegată;

- instanța de apel a aplicat greșit o normă străină, art. 235 din Legea nr. 297/2004 la determinarea datei de la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de preferință.

Recursul pârâtei este nefondat.

Critica din recurs referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată nu este întemeiată.

Dispozițiile textului menționat se coroborează cu prevederile art. 209 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital care impun emitenților de valori mobiliare să asigure un tratament egal pentru toți deținătorii de valori mobiliare, de același tip și clasă, prin punerea la dispoziția acestora a tuturor informațiilor necesare spre a-și putea exercita drepturile.

Așadar scopul normei înscrise în art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată este informarea corectă și completă a acționarilor asupra ordinii de zi a adunării generale, astfel că menținând sentința instanței de fond de anulare a hotărârii A.G.E.A. ce face obiectul cauzei, este corectă atâta vreme cât în convocatorul adunării generale nu s-a inclus textul integral al modificării propuse la statutul societății.

Nici motivul de recurs potrivit cu care instanța de apel a reținut că atribuția adunării generale privind majorarea capitalului social nu poate fi delegată, nu este fondat.

Cum adunarea generală a hotărât în mod explicit suma cu care ar fi urmat să se majoreze capitalul social, cuantumul aporturilor, numărul de acțiuni ce se emit și valoarea acțiunilor, nu s-a pus problema delegării de atribuții, întrucât Consiliul de Administrație a fost împuternicit numai să efectueze formalitățile majorării de capital; deci nu i-au fost delegate atribuții în plus față de sarcinile pe care i le-a stabilit, textul art. 73 al. (1) lit. d), din Legea nr. 31/1990 republicată ce prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale.

Este nefondată și critica recurentei referitoare la aplicarea greșită a art. 238 din Legea nr. 297/2004 la determinarea datei la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de preferință.

Instanța de apel a reținut corect că textul de lege menționat mai sus, cuprinde reglementări speciale pentru tipurile de societăți comerciale privind piața de capital. Textul respectiv este cuprins în cap. VI al Legii nr. 297/2004 intitulat „Dispoziții speciale privind societățile admise la tranzacționare”. Așadar în speță este aplicabilă norma specială, iar nu cea generală cuprinsă în Legea nr. 31/1990 republicată.

Recursul pârâtei fiind nefondat, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.C.T. SA Câmpia Turzii împotriva deciziei civile nr. 48/2007 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.