Recourse dismissed for failure to identify legal norms: commercial debt claim upheld where debtor failed to prove improper service of process

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC F.T.F. SRL BRAȘOV a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei SC S.M.C. SRL BUCUREȘTI, la plata sumei de 271.675 lei, reprezentând creanțe neîncasate și penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 2446/ C din 29 mai 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei sus menționate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă, s-a încheiat la data de 25 martie 2003, un contract de prestări servicii având ca obiect prestarea unor servicii industriale de către reclamantă, servicii pentru care s-au emis facturile anexate cererii de chemare în judecată.

Potrivit actului adițional încheiat între reclamantă și pârâtă, părțile au convenit să noveze raportul juridic obligațional născut între reclamantă și SC S.M.C.C. SRL, pârâta obligându-se la plata sumelor cuprinse în facturile emise, până la data de 15 martie 2004, și penalitățile aferente.

Urmare a încheierii actului adițional, a luat naștere raportul obligațional dintre părțile din prezenta cauză, având același conținut ca cel dintre părțile din contractul încheiat la data de 25 martie 2003, iar la data introducerii acțiunii, pârâta datora suma de 135.837 lei și penalități de întârziere de 0,3 % pe zi, în același cuantum.

Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 184/ Ap din 11 octombrie 2007.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC S.M.C. SRL BUCUREȘTI, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În argumentarea motivului invocat, recurenta a susținut că la instanța de fond nu a fost legal citată la sediul social, deși figura la Registrul Comerțului cu sediul social din București, str. Serg. Maj. Topliceanu Vasile, încă din luna iulie 2006.

A mai susținut recurenta că reprezentantul legal al societății nu este d-na T.L., ci o altă persoană, iar instanța de fond ar fi trebuit să solicite reclamantei să facă dovada sediului pârâtei, în condițiile în care procedura de citare s-a efectuat prin afișare.

Pentru motivele arătate, recurenta a apreciat că instanța de fond a soluționat cauza fără legala îndeplinire a procedurii de citare, iar instanța de apel a pronunțat hotărârea aplicând greșit legea.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., impune obligația pentru recurentă de a demonstra lipsa temeiului legal sau aplicarea greșită a legii. Din examinarea susținerilor recurentei, se observă că deși aceasta a invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a indicat dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit, astfel încât să poată face obiectul analizei în cadrul căii de atac extraordinare a recursului.

Criticile privind nelegala îndeplinire a procedurii de citare și lipsa calității de reprezentant a d-nei T.L., au fost invocate și în fața instanței de apel, care a pronunțat decizia recurată, funcție de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, aspect reținut de altfel în considerentele deciziei. Astfel, instanța de apel a reținut în mod legal că deși pârâta a formulat aceste critici, nu a făcut dovada noului sediu social și nici a numelui reprezentantului legal. Or, potrivit art. 287 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cererea de apel va cuprinde dovezile invocate în susținerea apelului, iar potrivit art. 287 alin. (4) raportat la art. 112 pct. 5 același cod, când dovezile propuse sunt înscrisuri, acestea se vor depune la dosarul cauzei, cu copii pentru comunicare părților potrivnice, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o în susținerea apelului.

Este de observat că, deși pârâta a beneficiat de o cale de atac devolutivă, aceasta nu a valorificat-o, în sensul de a proba susținerile formulate în fața instanței de apel.

Așa fiind, constatând că nu sunt motive pentru a se reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC S.M.C. SRL BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 184/ Ap din 11 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.