Boundary demarcation claim against merchant deemed commercial; commercial tribunal jurisdiction upheld on appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision that the Commercial Tribunal of Constanța is the competent court to hear the boundary dispute; the Court also rejected the respondent’s exception regarding the claimant’s lack of legal capacity. The case arose from a negative jurisdictional conflict between a lower court and a commercial tribunal over an action for boundary demarcation (grănițuire) brought against a commercial company, with the dispute centering on whether the claim was civil or commercial in nature. The Court held that the dispute is commercial because the land subject to the boundary claim belongs to a merchant and forms part of its business assets (fond de comerț); under Article 56 of the Commercial Code, all parties are subject to commercial law when the act is commercial for at least one party, and under Article 2(1)(a) of the Civil Procedure Code, jurisdiction lies with the commercial tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Boundary demarcation claim against merchant deemed commercial; commercial tribunal jurisdiction upheld on appeal: Potrivit art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși în ce privește acest act legii comerciale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2349 din 15 decembrie 2006, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței sale materiale și s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială.
Pentru a dispune astfel, a reținut această instanță că pârâta este o societate comercială, iar acțiunea de grănițuire promovată reprezintă un act de comerț întrucât terenul face parte din fondul de comerț.
Tribunalul Constanța, secția comercială, s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Medgidia reținând că acțiunea dedusă judecății, chiar dacă vizează o societate comercială este una esențialmente civilă, operațiunea de grănițuire neputând fi considerată accesorie comerțului.
Analizând conflictul negativ de competență declanșat Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 33/ COM din 22 august 2007, formulată în dosarul nr. 2094/36/2007, a stabilit ca instanță competentă în soluționarea cauzei privind pe reclamantul C.L.O. Voluntari în contradictoriu cu pârâta SC M. SA VOLUNTARI, intervenienții R.V., SC B. SA VOLUNTARI și I.N.C.D. pentru M., Tribunalul Constanța, secția comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în condițiile în care terenul în raport de care se solicită operațiunea de grănițuire aparține unui comerciant, acțiunea în grănițuire reprezintă un act de comerț și pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art. 56 C. com., toate părțile se supun legii comerciale, iar în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța, secția comercială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.L.O. VOLUNTARI, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul stabilirii competenței în favoarea Judecătoriei Medgidia având în vedere natura civilă a cauzei.
În dezvoltarea recursului s-a susținut în esență că acțiunea în grănițuire este pur civilă, că nu poate fi reținut faptul că pârâta este comerciant, iar terenul face parte din fondul de comerț întrucât prin definiție fondul de comerț apare ca „un bun unitar caracterizat prin reunirea elementelor necorporale și a unor elemente corporale ce aparțin unui comerciant, permițându-i acestuia să-și dezvolte clientela”.
Excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu a recurentului C.L.O. Voluntari întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 215/2001 nu poate fi primită având în vedere că Înalta Curte este investită cu judecarea recursului împotriva unei hotărâri pronunțate într-un conflict negativ de competență.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate de recurent Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Natura unui litigiu este criteriul obiectiv, principal și hotărâtor în stabilirea competenței de atribuțiune a instanțelor, legea de procedură civilă referindu-se ea însăși la competența după materie, iar „materia” semnifică în această formulare tocmai natura litigiului.
Potrivit art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși în ce privește acest act legii comerciale.
Cu alte cuvinte sunt supuse regulilor comerciale și acele raporturi juridice în care numai una din părți este subiect de drept comercial.
Litigiul de față este un litigiu de natură comercială și nu de natură civilă întrucât terenul în raport de care se solicită operațiunea de grănițuire aparține unui comerciant și în temeiul dispozițiilor art. 56 C. com., toate părțile se supun legii comerciale.
Reținând incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., se apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre cu respectarea dispozițiilor legale în materia competenței astfel că, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul C.L.O. Voluntari ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu invocată de intimata-pârâtă SC M. SA VOLUNTARI.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L.O. VOLUNTARI împotriva sentinței nr. 33/ COM din 22 august 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 martie 2008.