Appeal against suspension of execution of administrative order terminating employment dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 196 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T., dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1998 din 4 septembrie 2007, emis de conducătorul autorității pârâte, până la soluționarea irevocabilă a fondului.

Prin aceeași sentință, Instanța de judecată a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut, în privința excepției, că aceasta este neîntemeiată, întrucât plângerea prealabilă are ca obiect, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revocarea actului administrativ individual și nu suspendarea executării acestuia.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării ordinului contestat, Instanța a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul că ordinul a cărui executare se solicită a fi suspendată are același conținut cu Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, având același emitent, a cărui executare a fost suspendată, anterior, prin încheierea din 25 iunie 2007 a aceleiași Instanțe.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul M.E.C.T., susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. În motivarea recursului, recurentul reiterează argumentele invocate în fața primei Instanțe, arătând, în esență, că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în completarea motivelor de recurs, se susține că în mod greșit a reținut Instanța de judecată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât ordinul a cărui executare se solicită a fi suspendată nu are același conținut cu Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, a cărui executare a fost suspendată, anterior, prin încheierea din 25 iunie 2007 a aceleiași Instanțe. Se arată, în acest sens, că cele două ordine au temeiuri juridice diferite, primul fiind emis ca urmare a evaluării profesionale a intimatului – reclamant, iar cel de-al doilea fiind emis ca urmare a cercetării disciplinare a acestuia.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este ne fondat, după cum se va arăta în continuare.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (1) și alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară Instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea Instanței de Fond".

Rezultă, așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a actului administrativ, în condițiile art. 7, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În speță, nu se contestă că intimatul - reclamant a cerut autorității emitente revocarea actului administrativ a cărui executare solicită a fi suspendată ci se susține că procedura plângerii prealabile ar fi aplicabilă în egală măsură și distinct de acțiunea principală, de anulare a actului administrativ și cererii de suspendare a executării respectivului act.

Or, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc obiectul procedurii prealabile, „înainte de a se adresa Instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Din cuprinsul prevederilor legale citate, rezultă cu evidență, așa cum în mod corect a reținut și prima Instanță, că procedura prealabilă are ca obiect revocarea actului administrativ individual contestat, iar nu și suspendarea executării acestuia.

De altfel, instituirea și efectuarea unei proceduri prealabile, în mod distinct pentru suspendarea executării actului administrativ, ar fi incompatibilă cu principiul judecării de urgență și cu precădere a cererii de suspendare, care este de esența acestei instituții, a suspendării executării actului administrativ, care este prevăzut în mod expres de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, având în vedere că atât Ordinul nr. 1998 din 4 septembrie 2007, a cărui executare se solicită a fi suspendată în cauză, cât și Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, a cărui executare a fost suspendată, anterior, prin încheierea din 25 iunie 2007, au drept consecință încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului - reclamant, se va reține că în mod corect a apreciat prima Instanță că, în speță, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ambele acte administrative au același conținut.

Înalta Curte va reține, cu privire la acest aspect, că nu este întemeiată critica recurentului referitoare la lipsa de identitate a temeiurilor de drept ce au stat la baza emiterii celor două ordine, apreciind că sintagma „același conținut", folosită de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi interpretată stricto - senso, prin analogie cu instituția „autorității lucrului judecat", condiționată de tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză, aplicabilă hotărârilor judecătorești, ci lato - senso, prin raportare la împrejurările legate de starea de fapt și de drept ce caracterizează speța.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul M.E.C.T. împotriva sentinței nr. 196 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.