Eligibility for refugee status and associated rights under Emergency Ordinance No. 105/1999: sufficiency of testimonial evidence and notarial declarations to prove ethnic persecution when official documents are unavailable
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Council, upholding the appellate court’s judgment that ordered the county to recognize the claimant’s status as a refugee for the period of November 1, 1940, to December 1, 1944, and to grant associated rights retroactively from December 1, 2006. The dispute centered on the claimant’s eligibility for benefits under Emergency Ordinance No. 105/1999, with the county challenging the lower court’s acceptance of notarial declarations and witness testimony as proof that the claimant and her mother were ethnically persecuted and forced to flee their domicile in October 1940. Relying on Article 1(c) and Article 6 of the same ordinance, which permit any legal means of proof when official documents are unavailable, the court held that the corroborated testimonies of other verified beneficiaries were sufficient to establish the factual elements of ethnic persecution and refugee status, rejecting the county’s argument regarding the witnesses' lack of personal knowledge.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Eligibility for refugee status and associated rights under Emergency Ordinance No. 105/1999: sufficiency of testimonial evidence and notarial declarations to prove ethnic persecution when official documents are unavailable: Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 473 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 21951 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 1 decembrie 1944, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta, împreună cu mama sa, s-a refugiat, în cursul lunii octombrie 1940, din cauza persecuțiilor etnice suferite, din localitatea de domiciliu Cojocna, în localitățile Cojocna Nouă și Turda, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu la sfârșitul anului 1944.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.J.P. Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. în motivarea recursului, C.J.P. Cluj susține, în esență, că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât martorii C.L. și B.A., date fiind împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaște circumstanțele refugiului reclamantei.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declarațiile notariale ale martorilor C.L. și B.A., ambele beneficiind, la rândul lor, de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, precum și din declarația martorului V.N., audiat nemijlocit de către Instanța de Fond, și el beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuse, reclamanta și mama sa s-au refugiat, în cursul lunii octombrie 1940, din cauza persecuțiilor etnice suferite, din localitatea de domiciliu Cojocna, în localitățile C.N. și C.T., reîntorcându-se în localitatea de domiciliu la sfârșitul anului 1944.
Cu privire la critica vizând veridicitatea declarațiilor notariale ale martorilor C.L. și B.A., se va reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, necontestate de recurenta - pârâtă potrivit art. 180 și urm. C. proc. civ., rezultă că intimata - reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, Instanța de Fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 473 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.