Enforcement of Court of Audit accounting corrections: failure to register debtor claims in required ledger accounts justifies civil fine despite claimed lack of methodology
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s final appeal, upholding the lower court’s decision to impose a civil fine equal to two salaries on the defendant. The dispute arose from the defendant’s failure to implement mandatory accounting measures ordered by the Court of Audit, specifically the failure to register debtor claims in the designated balance sheet account, which resulted in a violation of public finance regulations. The Court determined that the defendant’s argument regarding the lack of specific methodological guidelines was invalid, as the obligation to record financial claims was clearly established by existing law. The decision relied on Articles 71(2), 127(b), and 129 of Law No. 94/1992, and the violation of Article 15 of Law No. 82/1991, confirming that the initial administrative fine was legally grounded and that the contested audit decision was not challenged within the statutory deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Legea nr. 94/1992, art. 15 din Legea nr. 82/1991, art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992; Enforcement of Court of Audit accounting corrections: failure to register debtor claims in required ledger accounts justifies civil fine despite claimed lack of methodology: Așa cum rezultă din materialul aflat la dosar, prin decizia nr. 9 din 25 iunie 2002 s-a dispus, în baza prevederilor art. 94 lit. c) și art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, înlăturarea unor nereguli constatate în activitatea financiar-contabilă a C.J.A.S. Ialomița, însă conducerea acestei instituții exercitată prin recurent, nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 102 din 13 decembrie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Ialomița a fost stabilită în sarcina directorului general al C.J.A.S. Ialomița, o amendă civilă egală cu două salarii, în temeiul art. 71 alin. (2), raportat la art. 127 lit. b) și art. 129 din Legea nr. 94/1992, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a avut în vedere constatările făcute prin raportul de control nr. 404/46 din 12 iunie 2002, între care și încălcarea art. 15 din Legea nr. 82/1991, republicată și modificată prin O.G. nr 61/2001.
Apoi, la termenele stabilite pentru remedierea aspectelor de încălcare a normelor legale constatate, organele de control au stabilit că nu au fost luate măsurile dispuse, fiind încheiat procesul-verbal nr. 659 din 9 octombrie 2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional A.C., director general al C.J.A.S. Ialomița, în care a susținut că nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse, datorită lipsei de reglementări în materie.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, prin decizia nr. 137 din 4 martie 2003, a respins recursul jurisdicțional, reținând că recurentul nu a respectat măsurile dispuse prin decizia nr. 9/2002, decizie pe care nu a contestat-o.
Împotriva acestei decizii cu nr. 137/2003, a declarat recurs recurentul A.C., susținând nelegalitatea hotărârii, că instanța a constatat greșit lipsa interesului său pentru îndeplinirea măsurilor dispuse prin decizia nr. 9/2002, după cum nici nu era posibil să facă înregistrarea debitorilor în contul 220, fiindcă ar fi denaturat contul de execuție.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Așa cum rezultă din materialul aflat la dosar, prin decizia nr. 9 din 25 iunie 2002 s-a dispus, în baza prevederilor art. 94 lit. c) și art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, înlăturarea unor nereguli constatate în activitatea financiar-contabilă a C.J.A.S. Ialomița, însă conducerea acestei instituții exercitată prin recurent, nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse.
Se constată că decizia nr. 9/2002 nu a fost contestată în termenul legal de 5 zile, de către recurent.
Susținerea recurentului că nu putea înregistra creanțele în contul 220 „Debitori”, datorită multitudinii reglementărilor financiare, nu poate fi reținută, controlul stabilind că înregistrarea în cuantum a creanțelor nu s-a ținut nici prin deschiderea de analitici la contul 979 „Alte operațiuni în afara bilanțului”, fiind deci o constatare clară a încălcării prevederilor Legii nr. 82/1991, respectiv art. 15, modificată prin O.G. nr. 16/2001, prevedere ce nu avea nevoie de emiterea unei metodologii – a se observa și adresele nr. 3235 din 5 iulie 2002 și nr. 4992 din 10 octombrie 2002.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că decizia nr. 137/2003 pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi este legală, astfel că recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.C. împotriva deciziei nr. 137 din 4 martie 2003 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2003.