Refugee children's birth during persecution qualifies for compensation; annulment upheld.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) rejected as unfounded the appeal filed by the defendant public authority, thereby upholding the first-instance judgment that had annulled the defendant’s decision and recognized the claimant’s status as a beneficiary of Law No. 189/2000 (Emergency Ordinance No. 105/1999); the judgment is final and irrevocable. The underlying administrative dispute concerned the defendant’s refusal to grant compensatory rights to a claimant born in 1943 in Romania while his parents were refugees following their 1940 forced displacement from Bulgaria under the Treaty of Craiova; the defendant argued that the claimant was not himself displaced and was born outside the statutory window. Decisively, the court held under Article 1(c) of E.O. No. 105/1999, as approved and amended by Law No. 189/2000, that compensatory rights extend to Romanian citizens who suffered ethnic persecution—including those who lived as refugees—and that children born during their parents’ refugee period implicitly share and inherit that persecution status, even if born after the initial displacement, without any legal distinction between those directly displaced and those living in refuge.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Refugee children's birth during persecution qualifies for compensation; annulment upheld: Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.G. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T. anularea Hotărârii nr. 6164 din 31 mai 2007 emisă de pârâtă și constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, iar el s-a născut la data de 6 august 1943 în localitatea Tulcea, jud. Tulcea, după strămutarea părinților săi.
Prin sentința civilă nr. 661/ CA din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului A.G., a anulat Hotărârea nr. 6164 din 31 mai 2007 emisă de C.J.P.T. și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin Hotărârea nr. 6164/2007, pârâta C.J.P.T. a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la data strămutării.
În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.
A concluzionat Instanța de Fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Tulcea, jud. Tulcea, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că reclamantul nu s-a născut în intervalul de 3 luni socotite de la data schimbului instrumentelor de ratificare a Tratatului, în anul 1943 neavând loc nici un schimb de populație.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 8 august 1943, în localitatea Tulcea, județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu, Turtucaia, aflată în județul Durostor, Bulgaria.
Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 661/ CA din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.
Irevocabilă.