Compensatory rights upheld for child born during forced displacement under Art. 1(c) O.G. No. 105/1999.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T. anularea Hotărârii nr. 10195 din 11 mai 2007 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea adresată acesteia pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ale H.G. nr. 127/2002 și ale precizărilor C.N.P.A.S. nr. 3423/2002.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, iar el s-a născut la data de 7 februarie 1943 în localitatea Ovidiu, raionul Medgidia, după strămutarea părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 240 din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului M.I., a anulat Hotărârea nr. 10195 din 11 mai 2007 emisă de C.J.P.T. și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin Hotărârea nr. 10195/2007, pârâta C.J.P.T. a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a tăcut dovada persecuțiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la data strămutării.

În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat Instanța de Fond că reclamantul a tăcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Amara, jud. Ialomița și apoi în localitatea Ovidiu, jud. Constanța, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține, în esență, că reclamantul, la momentul strămutării părinților lui, septembrie 1940, nici nu era conceput, iar conform dispozițiilor art. 654 C. civ. coroborate cu cele ale C. familiei pot beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 copiii născuți în timpul strămutării sau concepuți în acea perioadă și născuți după strămutare, într-un interval de 300 de zile de la data strămutării.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 7 februarie 1943, în localitatea Ovidiu, județul Constanța, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu, comuna Egibei, aflată în județul Caliacra, Bulgaria.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 240 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.

Irevocabilă.