Validity of Capital Market Regulator fine for breach of five-year financial records retention and archiving obligations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2006, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea Ordonanței C.N.V.M. nr. 408 din 22 mai 2006, prin care a fost sancționat, cât și a Deciziei C.N.V.M. nr. 1384 din 15 iunie 2006 prin care au fost menținute efectele ordonanței și obligarea pârâtei la daune morale în valoare de 20.000 RON reprezentând prejudiciul de imagine cauzat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că sancțiunea aplicată este nelegală întrucât a fost sancționat pentru că ar fi refuzat remiterea documentelor existente la dosarul unui fost client al societății, încălcându-se astfel prevederile art. 76 raportat la art. 97 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2003.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1059 din 18 aprilie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut că, în speță, sancționarea reclamantului de către C.N.V.M. a fost determinată de încălcarea dispozițiilor art. 40 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998, modificat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2001, Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/2001, art. 83 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/2002, art. 74, art. 95 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 12/2004, art. 76, art. 97 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005, dispoziții prevăzute expres și de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

S-a mai reținut că sancționarea s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 176 și art. 177 alin. (1) lit. a) pct. 2 din Regulamentul C.N.V.M. și dispozițiile cuprinse în Titlul 10 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, respectiv ale art. 272 lit. a) coroborate cu art. 273 alin. (1) lit. b) care stabilesc că nerespectarea acestor prevederi legale ca și a reglementărilor emise de C.N.V.M. în aplicarea acestora, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment sau cu amendă.

În ceea ce privește dozarea sancțiunii, Instanța a reținut că C.N.V.M. a dispus aplicarea amenzii cu respectarea dispozițiilor art. 275 din Legea nr. 297/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât prima Instanța a interpretat eronat probele administrate și dispozițiile legale în materie. Astfel precizează în motivele de recurs că deși a făcut dovada că S.S.I.F.B. SA nu a săvârșit nici o nelegalitate, respectiv nici o contravenție prevăzută de Regulamentele C.N.V.M., a fost sancționat pe nedrept, Instanța de judecată neținând seama nici de circumstanțele personale și reale în care fapta a fost săvârșită.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului și cererea de recurs în raport de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform Ordonanței C.N.V.M. nr. 408/2006 recurentul în calitate de Președinte - Director general al S.S.I.F.B. SA Cluj - Napoca, a fost sancționat cu amendă pentru nerespectarea Regulamentelor CNVM.

Din probele administrate rezultă că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv Legea nr. 297/2004 cât și Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005.

Sancțiunea a fost aplicată pentru nerespectarea normelor legale, respectiv pentru obligația prevăzută pentru societate de a păstra pe o perioadă de 5 ani toate documentele, înregistrări referitoare la Servicii de investiții financiare prestate și tranzacții efectuate. Cu nici o probă recurentul nu a putut convinge Instanța de judecată că ar fi respectat normele legale în vigoare, argumentele sale de ordin personal, nefiind concludente pentru speța de față.

De asemenea, nici susținerea referitoare la arhivarea eronată a documentelor de către o societate specializată, nu pot conduce Instanța la concluzia exonerării recurentului de vina care-i aparține de fapt și de drept.

Prin urmare din totalitatea probelor admise și administrate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de P.P., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 1059 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.