Disciplinary dismissal of a police officer for drunk driving and weapon threats upheld on appeal

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 8 decembrie 2006 și completată ulterior, reclamantul M.V.G. a chemat în judecată I.G.P.R. și I.P.J.P., solicitând anularea dispoziției din 15 noiembrie 2006 de sancționare disciplinară, cu destituirea din poliție și a dispoziției din 29 noiembrie 2006 prin care s-a dispus respingerea contestației, precum și reintegrarea în funcția publică deținută, de agent șef de poliție.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma cercetării disciplinare s-a reținut în mod abuziv că în ziua de 6 noiembrie 2006 ar fi condus autoturismul proprietate personală sub influența alcoolului și l-ar fi amenințat cu arma din dotare pe G.I.D.

În realitate, a precizat reclamantul, el a fost cel agresat, iar Consiliul de disciplină a efectuat o cercetare incompletă și subiectivă.

În subsidiar, reclamantul a solicitat înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate cu o alta mai ușoară, în raport cu gravitatea faptei.

Prin sentința nr. 123 din 6 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că situația de fapt a incidentului din 6 noiembrie 2006 în care a fost implicat reclamantul, a fost corect stabilită, din cercetarea efectuată cu respectarea prevederilor legale rezultând că M.V.G. a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică de 0,71%o, iar în altercația avută cu 3 persoane, a proferat amenințări cu armamentul din dotare.

Instanța a mai reținut că, față de gravitatea abaterii disciplinare, sancțiunea a fost corect individualizată, avându-se în vedere și existența altor sancțiuni disciplinare, aplicate în anii 1999, 2000 și 2006.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.V.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a invocat neadministrarea în cadrul probei cu înscrisuri a Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I. și nepronunțarea asupra cererii de anulare a dispoziției emisă de I.G.P.R.

De asemenea, reclamantul a criticat sentința pentru netemeinicie, Instanța apreciind eronat probele și neavând în vedere conduita ireproșabilă din perioada de 27 ani lucrată în poliție anterior incidentului, când a fost apreciat cu calificativele de „bine” și „foarte bine”.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Împrejurarea că Instanța de Fond nu a dispus atașarea Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.I.R.A., cerere care de altfel, nu s-a formulat de nici una din părți, act invocat în dispozițiile atacate ca unul din temeiurile legale avute în vedere la sancționarea reclamantului, nu poate constitui un motiv de critică a sentinței, nefiind întemeiat.

Curtea nu poate primi nici critica vizând nesoluționarea cererii de anulare a dispoziției nr. 3394/2006 a I.G.P.R.

Astfel, Instanța de Fond a analizat existența abaterii disciplinare și criteriile avute în vedere la individualizarea sancțiunii, apreciind că vinovăția reclamantului a fost corect reținută de consiliul de disciplină și că măsura dispusă prin dispoziția din 15 noiembrie 2006, menținută prin dispoziția din 29 noiembrie 2006 a fost judicios individualizată.

În aceste împrejurări nu se poate susține că Instanța, dispunând respingerea acțiunii, nu s-a pronunțat implicit și asupra dispoziției emise de I.G.P.R., astfel încât și această critică apare ca neîntemeiată.

Cât privește aspectul de fond al cauzei, din probele administrate a rezultat că reclamantul a condus autoturismul sub influența alcoolului și în această stare s-a implicat într-o altercație cu alți participanți la trafic, faptă care a fost în mod corect apreciată ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, republicată, respectiv comportarea necorespunzătoare în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.

Cât privește aplicarea sancțiunii, s-a ținut cont atât de împrejurările în care a fost săvârșită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, cât și de activitatea desfășurată anterior de reclamant care a mai fost sancționat disciplinar, ultima dată la 28 iunie 2006 când i s-a aplicat mustrare scrisă.

Astfel fiind, s-a apreciat în mod întemeiat că sancțiunea destituirii din poliție a fost corect individualizată.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.V.G. împotriva sentinței civile nr. 123 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.