Public servants' leave bonuses: appeal by Ministry of Finance allowed to drop it as defendant, appeal by Ministry of Justice dismissed, lower judgment partially reformed

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 14 noiembrie 2006, reclamanții M.E., D.V.T., G.S., B.G. și M.A., au chemat în judecată M.J., Curtea de Apel București și Tribunalul București, solicitând obligarea acesteia să le plătească prima de concediu aferentă perioadei 2001 - 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea M.E.F. să aloce fondurile necesare plății acestor sume.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul M.J., Curții de Apel București și Tribunalului București, iar în conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 188/1999 sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu, suspendarea succesivă a aplicării acestui text de lege, fiind în opinia lor, neconstituțională.

În cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu B.A., B.L.M., C.M., B.D. și L.M.

Prin sentința civilă nr. 1216 din 8 mai 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, căreia cauza i-a revenit spre soluționare prin declinare de la Tribunalul București, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune; a admis acțiunea și cererile de intervenție și a obligat pârâții M.J., Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata primelor de concediu pe perioada 2001 - 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății. Totodată, a fost obligat M.E.F. să aloce fondurile necesare plății către reclamanți.

S-a reținut că normele de suspendare a dispozițiilor referitoare la plata primelor de concediu, contravin dispozițiilor art. 41 și art. 53 din Constituție, dreptul de remunerare a muncii neputând fi restrâns în mod discriminatoriu, iar suspendarea exercițiului acestui drept nu echivalează cu stingerea acestuia, fiind numai o imposibilitate temporară de realizare.

S-a mai reținut că întrucât executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora M.E.F. care are ca atribuție principală elaborarea proiectului de buget de stat, îi revine sarcina alocării sumelor pentru plata acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M.E.F. și M.J.

În recursul său, M.E.F. a susținut în principal excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar netemeinicia pretențiilor reclamanților.

Recursul este fondat.

În temeiul atribuțiilor ce-i sunt stabilite prin Legea nr. 500/2002, M.E.F. îi revine sarcina de a elabora bugetul de stat în funcție de propunerile ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pe anul respectiv și de prioritățile stabilite de guvern.

Astfel fiind, obligarea sa la alocarea sumelor necesare ordonatorilor principali de credite, în calitate de angajatori, pentru plata angajaților lor, este vădit nelegală și netemeinică, între M.E.F. și reclamanți neexistând nici un fel de raporturi legale sau contractuale.

Sub acest aspect, urmează a fi privită ca întemeiată critica din recurs referitoare la lipsa calității procesuale pasive a M.E.F. și modificată în consecință soluția Curții de Apel București, în sensul respingerii cererii față de acesta.

În raport de această soluție, nu se mai impune examinarea criticii referitoare la netemeinicia pretențiilor reclamanților.

În recursul său, M.J. a susținut în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune în sens material, având în vedere că pretențiile reclamanților trebuiau examinate și admise numai pentru o perioadă de 3 ani, anterioară momentului introducerii acțiunii, conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Pe fondul cauzei, recurentul a invocat netemeinicia și nelegalitatea soluției Instanței de Fond, care nu a ținut cont de suspendările succesive ale aplicării dispozițiilor cuprinse în actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu acordate funcționarilor publici.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 aprobată prin Legea nr. 535/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut dreptul la prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Suspendarea succesivă a exercițiului acestui drept nu echivalează cu însăși înlăturarea lui atâta timp cât nu a existat nici o dispoziție legală în acest sens și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care prevede acest drept.

Astfel fiind, legal și temeinic a procedat Curtea de Apel București când a admis cererea reclamanților considerând că dreptul la acțiune pentru plata primei de concediu s-a născut din momentul acordării lui de către legiuitor.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței nr. 1216 din 8 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți, precum și cererile de intervenție referitoare la M.E.F.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefondat recursul declarat de M.J. împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.