Superficies right extinguished by validated demolition; appeal dismissed and prior judgments upholding rejection of damages and restoration claims
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the company's appeal, upholding the lower courts' rulings that rejected its claims against the municipality and the mayor for damages and re-establishment of a building, thereby leaving the prior decisions in force. The dispute involved an administrative-civil action challenging the legality of a building demolition and seeking compensation for lost property rights, where the plaintiff claimed ownership and a right of superficies based on a 1996 civil judgment and a local council resolution. The decisive legal basis was the doctrine that the right of superficies is accessory to the existence of the superstructure; since the demolition had been validated with res judicata effect by a separate court judgment, the underlying structure no longer existed, causing the right of superficies to extinguish automatically and rendering the plaintiff's claims for restoration and damages unfounded.
Legislator headnote
AI generatedSuperficies right extinguished by validated demolition; appeal dismissed and prior judgments upholding rejection of damages and restoration claims: Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta SC M.E. SRL Mangalia, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că dreptul de superficie asupra terenului, cât și dreptul de proprietate asupra construcției subzistă pentru societate, iar măsura demolării construcției s-a realizat în mod abuziv.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ, reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a chemat în judecată Municipiul Mangalia prin Primar și I.Z., în calitate de primar al municipiului solicitând obligarea pârâților la respectarea deciziei civile nr. 1199/1996 a Tribunalului și a HCL nr. 9/1997, la reamplasarea construcției demolate abuziv și la plata daunelor evaluate la 1 miliard rol și a veniturilor nerealizate în cuantum de 30 milioane rol.
În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia civilă nr. 1199/1996 a Tribunalului Constanța s-a stabilit că reclamanta este proprietara construcției edificate în stațiunea Jupiter, având un drept de superficie pe terenul aferent de 300 mp, iar prin hotărârea nr. 9/1997 a Consiliului Local Mangalia s-a recunoscut dreptul de superficie asupra terenului.
Prin sentința civilă nr. 19 CA din 29 ianuarie 2002 Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
La data de 13 martie 2005 reclamanta și-a precizat cererea în sensul obligării pârâților la plata daunelor morale în valoare de 200.000 Euro.
Judecătoria Mangalia, având în vedere cuantumul daunelor solicitate, prin sentința civilă nr. 872 din 13 mai 2005 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanta, secția civilă.
Prin sentința civilă nr. 386 din 14 februarie 2006 Tribunalul Constanța a respins excepțiile privind inadmisibilitatea cererii și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâți, iar pe fond, a respins acțiunea reținând că dreptul invocat de reclamantă s-a stins ca urmare a validării, prin hotărâre judecătorească, a măsurii de demolare a construcției, iar stingerea dreptului de proprietate asupra construcției atrage pierderea dreptului de superficie.
Apelul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a fost respins prin decizia civilă nr. 322 C din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta SC M.E. SRL Mangalia, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că dreptul de superficie asupra terenului, cât și dreptul de proprietate asupra construcției subzistă pentru societate, iar măsura demolării construcției s-a realizat în mod abuziv.
Recursul nu este fondat.
Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un drept real care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe terenul aparținând altuia, teren cu privire la care superficiarul capătă un drept de folosință. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent și continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție.
Posesia și folosința terenului pe care se află construcția se exercită în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în vederea folosirii construcției.
Ca atare, dreptul de superficie se referă la folosința terenului pe care se află construcția, având aceeași durată ca și existența construcției.
În speță, dreptul de superficie invocat de recurentă nu mai subzistă întrucât construcția a fost demolată, iar demolarea acesteia a fost dispusă legal, astfel cum s-a constatat, cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 946 din 11 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Constanța.
Față de cele ce preced, recursul declarat de reclamantă se constată a fi nefondat și se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Mangalia împotriva deciziei nr. 322 C din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2008.