Standing of public institutions under the general reparations law versus the Academy's organizational law for restitution of abuzively seized property

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 decembrie 2006, reclamanta Academia Română a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul județean Prahova solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze dispoziția nr. 327 din 31 octombrie 2006 emisă de pârât, să invalideze propunerile comisiei interne de soluționare a notificărilor și să restabilească dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul notificat, prin punerea în posesie pe vechiul amplasament și emiterea titlului de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 526 din 30 martie 2007 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin aceeași hotărâre a respins și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin notificarea nr. 457 din 26 mai 2005 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în orașul Urlați, județul Prahova, compus din conacul și parcul Bellu, cu o suprafață de 8 hectare teren agricol, lăsat reclamantei prin testament de către defuncta A.A.B. și care a fost înscris la poziția 29 a Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 1468/1948, decizie prin care imobilul a fost transmis abuziv Ministerului Actelor și Informațiilor.

La data de 11 februarie 2002, reclamanta a adresat o altă notificare, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru același imobil.

Notificările au fost respinse prin dispoziția atacată în prezenta cauză, pe considerentul că s-au depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate cerute de lege.

În drept, tribunalul a reținut că potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile și societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Cum contestatoarea Academia Română intră în categoria instituțiilor publice ale statului, este evident că nu se încadrează în sfera persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, tribunalul a constatat că aceasta nu cuprinde pretenții proprii, concrete în raport de solicitările reclamantei, ci numai apărări de fond, așa încât a respins-o.

Prin decizia civilă nr. 480 din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, referitoare la modul de dobândire a imobilului de către reclamantă și la cel în care a fost preluat același imobil de către stat, aflându-se actualmente în administrarea Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, aceasta a fost corect reținută de prima instanță.

În drept, însă curtea de apel a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 752/2001, modificată prin Legea nr. 396/2004, prin Legea nr. 564/2004, prin Legea nr. 194/2004 și prin Legea nr. 80/2007.

Potrivit textului de lege menționat se restituie în condițiile legii, în patrimoniul Academiei Române, bunurile mobile și imobile de care aceasta a fost deposedată în mod abuziv, cu sau fără titlu.

Conform Legii nr. 564/2004 pentru completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001, la art. 4 alin. (8) se prevede că restituirea altor categorii de imobile care au aparținut Academiei Române se face în condițiile Legii nr. 10/2001, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (2) din lege.

Așa fiind, tribunalul a greșit atunci când a reținut că Academiei Române nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu se încadrează în sfera persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii în baza acestui act normativ.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Consiliul județean Prahova, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate, recurenta susține în motivarea cererii următoarele:

Atât la prima instanță, cât și la instanța de apel a solicitat introducerea în cauză a orașului Urlați, deoarece, din întregul imobil solicitat de reclamantă, numai clădirea și curtea împrejmuită, în suprafață de 939,90 mp aparțin domeniului public al județului Prahova, restul suprafeței de 8 hectare fiind în domeniul public al orașului Urlați.

În legătură cu suprafața de 8 hectare, reclamanta a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 1/2000, care a fost validată în anexa nr.33 prin Hotărârea Comisiei județene Prahova nr. 2175 din 30 noiembrie 2000.

Instanța de apel a apreciat greșit faptul că Legea nr. 752/2001 de organizare și funcționare a Academiei Române este cea după care se efectuează procedura de restituire a proprietăților confiscate abuziv de regimul comunist.

Legea nr. 10/2001, fiind o lege cu caracter special și reparatoriu, se aplică la toate retrocedările.

Recurenta solicită casarea în întregime a hotărârii atacate.

La dosar a depus întâmpinare intervenientul, care a arătat că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat și că, în calitate de administrator, este ținut să respecte dispozițiile Legii nr. 422/2001.

Recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Dintre toate criticile formulate, singura care are legătură cu decizia atacată și care poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., și anume la pct. 9, este cea referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 752/2001, în condițiile existenței unei legi speciale cu caracter reparatoriu, Legea nr. 10/2001.

Această critică este nefondată.

Curtea de apel nu stabilit că soluționarea notificărilor adresate pârâtului de către reclamantă se vor soluționa potrivit Legii nr. 752/2001, ci numai că acest act normativ prevede în art. 4 alin. (8) că, în anumite situații, bunuri care au aparținut Academiei Române se restituie acesteia în condițiile Legii nr. 10/2001.

Acest text de lege face ca hotărârea tribunalului, prin care s-a constatat că reclamanta este exclusă de plano de la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, dat fiind că este instituție publică a statului în sensul avut în vedere de art. 3 din lege, să fie nelegală.

Dacă, mai departe, notificările reclamantei au fost corect sau nu soluționate, care este regimul juridic al imobilului solicitat, respectiv al diferitelor părți componente ale acestuia, dacă reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobil și care sunt acestea reprezintă aspecte de fond ale judecății, care nu pot fi dezbătute direct în recurs, fără ca asupra lor să se fi pronunțat mai întâi instanțele de fond.

Cum motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, iar cel prevăzut de art. 304 pct. 7 a fost doar formal indicat, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia atacată și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Prahova, prin președinte împotriva deciziei nr. 80 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2008.