Revision action: duty of trial court to summon original parties ex officio despite petition’s omission
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the respondent, upholding the Court of Appeal’s decision to annul the lower court’s ruling and remand the case for retrial, thereby allowing the revision request to proceed. The dispute concerned a civil revision action challenging a 1999 final judgment, where the petitioner had initially sued only the assignee of litigation rights rather than all parties from the original proceeding; the trial court had dismissed the petition as inadmissible on the grounds that it could not introduce additional parties *ex officio* without violating the principle of party disposition, while the appellate court had reversed this, finding that the trial court had an active role to ensure the presence of all necessary parties. Relying on Articles 322–328 and Article 129 of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court held that the principle of contradiction and the active role of the court required the lower instance to summon all participants in the original judgment, regardless of the petitioner’s failure to do so, thereby rejecting the argument that such judicial supplementation violated the principle of party disposition.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 328 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 C. proc. civ, art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Revision action: duty of trial court to summon original parties ex officio despite petition’s omission: The dispute concerned a civil revision action challenging a 1999 final judgment, where the petitioner had initially sued only the assignee of litigation rights rather than all parties from the original proceeding; the trial court had dismissed the petition as inadmissible on the grounds that it could not introduce additional parties *ex officio* without violating the principle of party disposition, while the appellate court had reversed this, finding that the trial court had an active role to ensure the presence of all necessary parties. Relying on Articles 322–328 and Article 129 of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court held that the principle of contradiction and the active role of the court required the lower instance to summon all participants in the original judgment, regardless of the petitioner’s failure to do so, thereby rejecting the argument that such judicial supplementation violated the principle of party disposition.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the reasoning immediately preceding the dispositive to justify the dismissal of the cassation appeal as unfounded.
Full text
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 1720 din 14 decembrie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de revizuire ca inadmisibila, formulată de P.S. în contradictoriu cu H.R. și B.P.R., cerere prin care a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1135/1999, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că la termenul de judecata din 16 noiembrie 2006, după atașarea dosarului de fond, s-a constatat că în dispozitivul sentinței a cărei revizuire s-a solicitat figurau mai multe părți decât cele chemate în judecata prin cererea inițială.
S-a pus în vedere petentei sa precizeze cererea sub acest aspect însă aceasta nu s-a conformat, iar tribunalul a apreciat ca nu pot fi introduse din oficiu aceste părți deoarece s-ar încalcă principiul disponibilității procesului civil.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs revizuienta P.S. și apel intimata H.R.
Anterior închiderii dezbaterilor s-a impus calificarea căii de atac, iar în temeiul dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. curtea de apel a calificat recursul ca fiind apel, soluționând cauza în compunerea prevăzută de lege pentru judecarea apelului.
P.S. a susținut în motivele de apel că în mod greșit a fost respinsă revizuirea ca inadmisibila întrucât intimata H.R. a devenit singurul proprietar al imobilului prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 5913 din 6 mai 2003 încheiat cu moștenitorii lui B.V.
Intimata H.R. a criticat sentința sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civilă nr. 206 Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de P.S. în sensul că a desființat sentința civilă nr. 1720 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Totodată a respins ca nefondat apelul formulat de H.R. împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
- revizuirea este o cale de atac în retractare, deoarece se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, cerându-i sa revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care, de regula s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii;
- chiar daca revizuienta a chemat în judecata doar dobânditorul cu titlu particular, cesionar de drepturi litigioase, R.H., instanța avea obligația în temeiul dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. și fără încălcarea principiului disponibilității procesului civil, să dispună introducerea în cauza a tuturor părților care au participat la judecată, mai puțin cedenții, în procesul finalizat prin sentința a cărui revizuire se cere;
- instanța în temeiul rolului activ, după atașarea dosarului de fond trebuia să dispună citarea în cauză, în calitate de intimați, a tuturor părților care au participat la prima judecata.
Nemulțumită fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, H.R. a declarat în termen legal recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., critica vizând faptul că în mod greșit s-a apreciat că judecătorul fondului putea, în baza rolului activ, să suplinească voința părții.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Revizuirea este o cale de atac prevăzută de art. 322-328 C. proc. civ. și impune ca ea să fie judecată în raport cu toate părțile care au participat la prima judecată pentru asigurarea principiului contradictorialității și al disponibilității.
Or, revizuenta a chemat în judecată doar cesionarul de drepturi litigioase, respectiv pe R.H., situație în care instanța de fond avea obligația, în baza rolului activ, să dispună introducerea în cauză a tuturor părților care au participat la judecată în procesul finalizat prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat.
Astfel că motivul invocat în recurs se privește ca fiind nefondat, iar hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale.
Așa fiind, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea în speță, astfel că recursul reclamantei va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de H.R. împotriva deciziei nr. 206 A din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.