Validity of exit visa issuance versus business visa extension based on proof of maintenance means under Romanian immigration law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 noiembrie 2001, reclamanta Z.K. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne - Direcția de Evidență Informatizată a Persoanei, solicitând să fie anulată viza de ieșire nr. 180/731018/2001 și să fie obligat pârâtul să-i prelungească valabilitatea vizei de ședere pentru afaceri în România.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a intrat legal în România în anul 1998 în baza unei vize de afaceri, viză a cărei valabilitate a fost prelungită succesiv până la data de 12 septembrie 2001; reclamanta a mai arătat că, anterior expirării valabilității vizei, la 7 septembrie 2001, s-a adresat pârâtului cu o nouă cerere de prelungire a vizei, a depus înscrisuri cu privire la veniturile de care dispune în România, dar i s-a aplicat nelegal viza de ieșire, limitându-i-se dreptul de ședere.

Prin sentința civilă nr. 945 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat viza de ieșire nr. 180/731018/2001 și a obligat pârâtul să emită un act administrativ, prin care să prelungească dreptul de ședere al reclamantei în România.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, că reclamanta a dovedit existența mijloacelor de întreținere conform art. 29 pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 476/2001, fiind astfel îndreptățită să obțină prelungirea valabilității vizei de afaceri, care a fost nelegal respinsă de pârât.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 și art. C. proc. civ.

Recurentul a susținut că este eronată concluzia instanței de fond privind dovedirea mijloacelor de întreținere conform art. 29 pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 476/2001, întrucât intimata a prezentat un extras de cont, ulterior datei la care s-a aplicat viza de ieșire și care nu poate fi coroborat cu alte elemente, din care să rezulte proveniența licită a sumelor consemnate. De asemenea, recurentul a arătat că, firma la care intimata este asociată a obținut în ultimii ani rezultate financiare derizorii, asigurându-i intimatei un venit lunar de 1.600.000 lei, sumă mult sub cuantumul cerut de lege în cadrul categoriei de viză deținută.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001, aprobate prin H.G. nr. 476/2001, constatând că, intimata a dovedit existența mijloacelor de întreținere în cuantum de 500 dolari SUA lunar, pentru viza de afaceri solicitată.

Concluzia instanței de fond s-a întemeiat atât pe dovezile privind veniturile obținute din activitatea societății comerciale la care intimata este asociată, dar și pe extrasul de cont eliberat de E.B. S.A., sucursala București și din care rezultă că intimata dispune de un depozit de 3.000 dolari SUA. De asemenea, instanța de fond a reținut că o parte din profitul firmei, la care intimata deține 50% din capitalul social, s-a utilizat în scopul dezvoltării activității desfășurate și s-au achiziționat în anul 2001, mărfuri în sumă de 172.923.660 lei și un nou magazin în valoare de 125.000.000 lei.

Curtea va respinge ca fiind lipsite de temei, susținerile din recurs privind obligația intimatei de a dovedi proveniența licită a sumei aflate în depozit bancar și a modului în care a fost economisită.

În consecință, constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția de Evidență Informatizată a Persoanei, împotriva sentinței civile nr. 945 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.