Mayor ordered to issue restitution decision after 60-day silence under Law 10/2001 triggers judicial compulsion; appeal rejected.

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 608 din 16 martie 2007, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Constanța; a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța și a obligat pârâtul Primarul municipiului Constanța să răspundă notificării nr. 2020 din 9 august 2001 privind terenul viran în suprafață de 432 mp, situat în Constanța, careul 482, prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții au adresat conform Legii nr. 10/2001, în termen legal, unității deținătoare, municipiul Constanța, notificare cu privire la terenul situat în Constanța, careul 482, în suprafață de 432 mp, iar până în prezent Primarul municipiului Constanța nu a emis o dispoziție cu privire la acest teren.

Prin decizia civilă nr. 200/C din 6 iunie 2007, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții Primăria municipiului Constanța și Primarul municipiului Constanța, reținând, în esență, următoarele:

Critica potrivit căreia instanța de fond a admis acțiunea în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța și a obligat Primarul municipiului Constanța să răspundă notificării formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, neexistând astfel identitate între persoana reținută de instanță ca pârât în cauză, și debitorul obligație ce trebuie executată, a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât reclamanții și-au modificat acțiunea sub aspectul cadrului procesual, potrivit încheierii din 16 februarie 2007, în sensul că înțeleg să se judece numai cu Primarul municipiului Constanța și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, nu și cu Primăria Constanța.

Mențiunea din dispozitivul sentinței atacate în sensul că acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța și nu cu Primarul municipiului Constanța, este o simplă eroare materială ce poate fi îndreptată în condițiile art. 281 C. proc. civ., din oficiu sau la cererea părților interesate.

Și critica potrivit căreia soluția primei instanțe este nelegală, deoarece instanța nu a cercetat dacă în cauză este vorba despre un refuz nejustificat al pârâtului de a răspunde notificării sau dacă aceasta s-a aflat în imposibilitatea de a da curs solicitării reclamanților datorită lipsei actelor necesare, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care o persoană juridică deținătoare nu respectă dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, de a răspunde notificării prin decizie sau dispoziție motivată în termenul de 60 de zile de la data notificării, cei îndreptățiți se pot adresa instanței pentru ca unitatea deținătoare să fie obligată să emită o decizie motivată, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. IX din 20 martie 2006.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primarul municipiului Constanța și Primăria municipiului Constanța, criticând-o pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța de apel a constatat că mențiunea din dispozitivul sentinței atacate, în sensul că acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța și nu cu Primarul municipiului, este o greșeală materială evidentă, putând fi îndreptată conform art. 281 C. proc. civ.

În cazul de față nu s-a uzat de această procedură, împotriva hotărârii primei instanțe declarându-se apel, iar unul din motivele de apel a vizat și acest aspect, tară ca instanța de apel să fi schimbat dispozitivul sentinței atacate pe acest aspect.

De altfel, hotărârea instanței de apel este dată în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța, deși aceasta nu a fost parte în proces.

Cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, se arată că instanța de apel a reținut în mod greșit că apelanților-pârâți le revenea obligația de a răspunde la notificarea formulată de către reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, indiferent dacă dosarul cuprinzând notificarea era sau nu complet.

În ceea ce privește termenul de 60 de zile se reține că este un termen de recomandare care nu poate fi prelungit sine die, însă formularea răspunsului la notificare, respectiv emiterea deciziei sau dispoziției motivate este condiționată și de respectarea de către reclamanți a cerințelor legii, în sensul depunerii tuturor actelor în forma cerută în mod imperativ de lege.

Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Critica potrivit căreia greșit instanța de apel a constatat că mențiunea din dispozitivul sentinței apelate, în sensul că acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța și nu cu Primarul municipiului Constanța, este o greșeală materială, este nefondată.

Astfel, prin precizarea cadrului procesual, fila 146 doar fond, reclamanții au arătat că în cauză calitate de pârâți o au Primarul municipiului Constanța și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Constanța, și de altfel chiar prin cererea introductivă de instanță intimații-reclamanți au chemat în judecată, în calitate de pârâți și „instituția primarului".

În minuta întocmită cu ocazia deliberării, fila 150 dosar fond, nu s-a trecut că acțiunea reclamanților ar fi fost admisă în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Constanța, ci numai în dispozitivul sentinței civile, astfel că aceasta nu apare ca o greșeală de judecată.

Prin urmare, corect a apreciat instanța de apel că în speță este vorba de o simplă eroare materială, ce poate fi îndreptată în procedura reglementată de art. 281 C. proc. civ., din oficiu sau la cererea părților interesate, întrucât calitatea de pârât în raportul juridic dedus judecății, privind obligația de a face, respectiv de a răspunde prin decizie sau dispoziție motivată notificării reclamanților, o are Primarul municipiul Constanța, așa cum rezultă din sentința apelată

Și critica potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală pentru că a fost dată în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța, care nu este parte în proces, este nefondată, deoarece în primă instanță Primăria Constanța, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a avut calitatea de parte, iar acțiunea față de aceasta a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane tară calitate procesuală pasivă.

Criticile privind greșita soluționare a fondului litigiului de către instanța de apel, care a apreciat că apelanții-pârâți aveau obligația de a răspunde la notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, indiferent dacă dosarul cuprinzând notificarea era sau nu complet, sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată) s-a stabilit în sarcina unității deținătoare, notificate, obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depuenrea actelor doveditoare.

Conform art. 23.1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, termenul pentru îndeplinirea acestei obligații de „a face" se poate proroga numai dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare, deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

Textul prevede în mod expres că pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar ca unitatea deținătoare să comunice, în scris, persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei de restituire este condiționată de depunerea probelor solicitate.

Prin urmare, prorogarea termenului stabilit de lege pentru soluționarea notificării nu operează de drept, în beneficiul unității notificate, ori de câte ori notificatorul nu precizează că nu mai deține alte probe, așa cum susține recurentul.

Prorogarea fiind condiționată de faptul analizării notificării de către unitatea deținătoare și comunicării, în intervalul de 60 de zile, a faptului că documentația este insuficientă, în prezenta cauză, corect prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia recurată, instituția notificată, care nu a făcut o asemenea comunicare, a fost obligată să soluționeze notificarea.

De altfel, intimații-reclamanți au atașat la notificare actele doveditoare, așa cum rezultă din conținutul acesteia, însă pârâtul nu a emis dispoziția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, nici până la data soluționării prezentului recurs.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Primarul municipiului Constanța și Primăria municipiului Constanța va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Primarul municipiului Constanța și Primăria municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 200 C din 6 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2008 .