Restitution compensation order quashed and remanded for expert evidence on value equivalence under Law no. 10/2001

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Reclamanți M.E. și C.N. au înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. 1794 din 14 iulie 2005, contestația îndreptată împotriva dispoziției nr. 609 din 9 iunie 2005 prin care Primarul municipiului Mangalia a dispus restituirea în natură sub forma compensării cu un alt teren (individualizat în cuprinsul dispoziției) a terenului în suprafață de 573,75 mp, situat în Mangalia, preluat fără titlu de către stat în perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1111 din 25 mai 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea dispoziției contestate și obligarea pârâților Municipiul Mangalia și Primarul municipiului Mangalia de a face reclamanților o nouă ofertă de restituire în echivalent, constând în compensarea cu un alt termen, corespunzător din punct de vedere valoric terenului preluat din patrimoniul autorului reclamanților.

Instanța a reținut că potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, că restituirea în natură nu este posibilă și că la emiterea dispoziției nr. 609 din 9 iunie 2005, unitatea deținătoare a nesocotit prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că terenul atribuit nu corespunde din punct de vedere valoric terenului ce a aparținut autorului reclamanților.

Instanța a mai indicat pârâților că la emiterea noii dispoziții de restituire prin echivalent să aibă în vedere și concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora pentru un metru pătrat din terenul deținut de autorul lor, reclamanții să primească 2,9 mp teren în cartierul Dobrogea II.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâți, potrivit deciziei civile nr. 259/C din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Considerentele deciziei sunt similare celor ale sentinței, instanța de apel făcând trimitere la raportul de expertiză tehnică și la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare anterior Legii nr. 247/2005).

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Municipiul Mangalia prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală, cu motivarea că în primă instanță s-au depus obiecțiuni la raportul de expertiză, respinse nemotivat de instanță, ceea ce constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare (dreptului de a propune probe în apărare) și a dreptului la un proces echitabil, în sensul jurisprudenței CEDO.

Este criticată recomandarea făcută de prima instanță, în sensul atribuirii a 2,9 mp în cartierul Dobrogea II pentru un metru pătrat din terenul ce a aparținut autorului reclamanților, argumentat de faptul că instanța nu putea ști dacă mai este teren disponibil în vederea compensării.

Se mai arată că instanța de apel a pronunțat o soluție bazată pe considerente străine de motivele de apel invocate, instanța soluționând apelul fără a ține cont de motivele de apel invocate.

Motivele formulate sunt încadrabile în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat. Parte din motivele formulate în recurs (respingerea nemotivată de către tribunal a obiecțiunilor la expertiză, încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, critici aduse raportului de expertiză) au fost invocate și prin motivele de apel, solicitându-se în cadrul acestei căi devolutive de atac admiterea obiecțiunilor, cu consecința obligării expertului să răspundă la obiecțiuni.

Ignorând criticile aduse raportului de expertiză și modalității în care prima instanță a procedat la respingerea nemotivată a obiecțiunilor, precum și solicitarea apelantului privind încuviințarea obiecțiunilor în etapa procesuală a apelului, instanța de apel s-a rezumat la preluarea considerentelor sentinței, fără a răspunde vreunuia din motivele de apel, situație ce se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină).

Deși potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) teza a I-a C. proc. civ. motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. atrage modificarea hotărârii atacate, în prezenta cauză o atare soluție nu este posibilă, întrucât pentru verificarea aplicării corecte a legii, în speță a Legii nr. 10/2001, se impune suplimentarea probatoriului de către instanța anterioară, în vederea stabilirii corecte a împrejurărilor de fapt ale pricinii.

În acest sens, instanța de apel urmează să dispună completarea raportului de expertiză, conform obiecțiunilor argumentate din punct de vedere tehnic formulate cu privire la raportul de expertiză întocmit în primă instanță (fila 97 dosar tribunal).

În măsura în care și după completarea raportului de expertiză, eventual după efectuarea unei contraexpertize (în funcție de solicitările părților și de aprecierea instanței) va rezulta că valoarea terenului preluat din patrimoniul autorului reclamanților este mai mare decât valoarea terenului oferit în compensare prin dispoziția contestată, instanța urmează să stabilească în mod concret dacă unitatea administrativ teritorială chemată în judecată deține teren intravilan disponibil suplimentar celui acordat deja în compensare.

În caz contrar, pentru diferența de valoare dintre terenurile menționate, vor deveni aplicabile prevederile art. 26 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, republicată, referitoare la propunerea de despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru considerentele prezentate în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) și a dispozițiilor art. 313-314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Mangalia prin Primar împotriva deciziei nr. 259/C din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.