Unconstitutional restriction of EU citizens' free movement via re-admission agreement: incompatibility of domestic migration law with Directive 2004/38/EC

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 6 iunie 2007 Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului S.O., returnat din Franța, la data de 22 mai 2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin H.G. nr. 278/1994.

Prin sentința nr. 977 din 25 iunie 2007 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea cu motivarea că returnarea pârâtului din Franța nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica persistența unei ingerințe atât de semnificative în libertatea de circulație a celui în cauză, această ingerință neputând fi privită ca necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea ei.

În esență cu aceeași motivare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 568 din 24 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză a declarat recurs în termen legal, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte care, fără a indica temeiul pe care își fundamentează calea extraordinară de atac, susține în esență că soluția este greșită întrucât măsura dispusă prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern cât și extern.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de trei luni și de a ieși de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport.

În baza art. 27-33 din aceeași Directivă, cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la libera circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.

Aceste norme au fost transpuse, de altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 prin libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European.

Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la liberă circulație în cazul returnării unui cetățean român în temeiul unui acord de readmisie, are un caracter discriminatoriu în raport cu regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și se situează în afara ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituție.

Cum legislația comunitară, prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârâtă a formalităților privind intrarea ori șederea în Franța neînsoțită de alte probe nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea publică a acestui stat, soluția instanțelor, se justifică.

Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 568/A din 4 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.