Expropriation compensation valuation: challenge to unilateral administrative rate and application of market value standard under Law No. 33/1994

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2006, reclamanții S.T.C., C.V. și D.T.M. au formulat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, contestație împotriva hotărârii nr. 29 din 4 noiembrie 2005, solicitând anularea acesteia și stabilirea unui cuantum al despăgubirilor care să reprezinte valoarea reală a terenului expropriat.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului arabil în suprafață de 23.054 mp situat în extravilanul comunei Dragalina, județul Călărași, tarlaua 134/2 parcela 3, nr. cadastral 487 din care a fost expropriată cu acordul lor suprafața de 124,43 mp pentru construirea Autostrăzii Soarelui București – Constanța.

Deși conform procedurii prevăzute de lege, nu au fost de acord cu despăgubirile acordate (1 dolari SUA/mp) pârâtul a stabilit această valoare unilateral și în defavoarea lor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Ulterior, în ședința din 4 aprilie 2006 reclamanții au solicitat și constatarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 465 mp pentru anii 2004-2005-2006 ce excede terenului expropriat, pretenții în valoare de 7.000 lei noi.

Prin sentința civilă nr. 3261 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea reclamanților și a anulat în parte hotărârea nr. 28 din 4 noiembrie 2005 și numai cu privire la dispozițiile art. 2 referitoare la determinarea cuantumului despăgubirilor, care au fost stabilite la nivelul sumei de 1.507,67 RON.

A fost respins capătul de cerere privind despăgubirile solicitate pentru terenul ce nu a făcut obiectul exproprierii, reprezentând lipsa de folosință.

Prima instanță a reținut, în esență, că expertizele efectuate în cauză au relevat împrejurarea că pârâtul nu a determinat cuantumul corect al despăgubirii cuvenite reclamanților, care a fost stabilită potrivit metodei de determinare a venitului net, modalitate de calcul necontestată de părți și considerată ca relevantă de instanță.

Dispozițiile acestei hotărâri au fost confirmate prin decizia civilă nr. 296 A din 10 mai 2007 a Curții de Apel București, instanța care a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând valorificarea judicioasă a prevederilor referitoare la administrarea dovezilor, raportat la prevederile legale aplicabile raportului juridic litigios.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a învederat că la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților au fost respectate întocmai prevederile Legii nr. 198/2004 și ale normelor de aplicare a acesteia, suma acordată fiind determinată de evaluatori autorizați, cuantumul său final fiind verificat și aprobat de Guvern.

Au învederat că greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de anulare a hotărârii de plată a despăgubirilor, întrucât actul menționat, act unilateral, nu este susceptibil a fi atacat și supus controlului judiciar.

Au mai arătat că nici unul dintre motivele invocate în susținerea acestei cereri nu se încadrează în cauzele de nulitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Criticile recursului au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele:

Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, dispoziție legală ce constituie temeiul juridic al prezentei cereri în justiție, „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzută la art. 8 … se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei...

Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”.

Iar potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoare reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Prevederile legale evocate reglementează atât accesul expropriatului la justiție în cazul în care este nemulțumit de dispozițiile hotărârii emise în procedura exproprierii, norme legale firești și conforme art. 21 din Constituția României și prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și modalitatea legală de determinare a cuantumului despăgubirii cuvenite în cadrul acestei proceduri, stabilite funcție de valoarea reală a bunului la momentul întocmirii raportului de expertiză.

Aceste ultime dispoziții consacrate în textul legal enunțat (art. 26 din Legea nr. 33/1994) sunt conform prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituția României, potrivit cărora „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, dar și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, constatând legala soluționare a cererii introductive, cât privește admisibilitatea sa, dar și modalitatea de determinare a despăgubirii acordate, și stabilită în conformitate cu prevederile legale evocate, se reține ca nefondat recursul dedus judecății, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 296 A din 10 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.