Statutory 30-day limit for contesting ethnic persecution compensation decisions excludes medical hardship and misleading notice as valid grounds for extension

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 martie 2007, reclamanta M.K. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 19889 din 9 martie 2006, susținând că a fost nedreptățită prin neacordarea drepturilor ce decurg din aplicarea Legii nr. 189/2000.

Reclamanta a arătat că a fost nevoită să se refugieze din cauza persecuțiilor etnice, situație pe care a dovedit-o cu acte de stare civilă și declarații de martori.

Prin sentința civilă nr. 260 din 9 mai 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca tardiv introdusă.

Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut că termenul de contestare a hotărârii emise de C.J.P. era de 30 de zile de la data comunicării, termen pe care reclamanta nu l-a respectat.

A mai reținut Instanța că reclamanta nu s-a aflat nici în situația prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, caz în care contestația putea fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) din aceeași lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Instanța de Fond.

Recurenta a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a normelor legale în materie.

Astfel, recurenta a arătat că în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă ca tardiv introdusă, în condițiile în care a fost indusă în eroare de mențiunea din dispozitivul hotărârii contestate, în sensul că aceasta este susceptibilă de a fi contestată în termen de 6 luni de la comunicare.

În plus, a mai susținut recurenta că depășirea termenului s-a datorat și faptului că în cursul lunii iulie 2006 a fost internată în spital, iar ulterior, datorită stării de boală s-a aflat în imposibilitate de a se deplasa, situație la care se adaugă vârsta înaintată și starea materială precară.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, împotriva hotărârii comisiei speciale persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit legii contenciosului administrativ.

Hotărârea contestată i-a fost comunicată reclamantei la 27 aprilie 2006, iar contestația a fost formulată la 2 martie 2007, în afara termenului legal.

În legătură cu susținerea reclamantei în sensul că îi sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se constată că în mod corect a reținut Instanța de Fond că motivele invocate de aceasta nu se încadrează în noțiunea de motive temeinice, în condițiile în care problemele de sănătate care au determinat imposibilitatea de deplasare au avut loc în luna iulie 2006, cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, dată care oricum se situează în afara termenului prevăzut de lege.

Nu poate fi reținut nici motivul referitor la mențiunea din cuprinsul hotărârii contestate, în sensul că poate fi atacată în termen de 6 luni de la comunicare, aceasta fiind o susținere de circumstanță, invocată pentru prima dată în recurs și, oricum, este de principiu nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii.

În consecință, soluția Instanței de Fond fiind legală și temeinică, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.K. împotriva sentinței civile nr. 260 din 9 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2007.