Bar admission refusal quashed and remanded for failure to rule on fee reimbursement and exam review.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1059 din 27 mai 2002, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.A.R., anularea deciziei nr. 8761 din 23 martie 2002 emisă de Consiliul U.A.R. și obligarea pârâtei la primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Reclamantul a mai solicitat, prin acțiune și precizări ulterioare, obligarea pârâtei la plata de daune materiale de 10 milioane lei lunar, la plata cheltuielilor de judecată și la restituirea taxei de înscriere în barou, de 10 milioane lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că:

- în luna februarie 2001, el, reclamantul a formulat cerere pentru intrarea în avocatură, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar Baroul Sălaj, căruia i-a adresat cererea, a dat un aviz nefavorabil;

- Comisia Permanentă a U.A.R., prin decizia nr. 1279 din 14 decembrie 2001, i-a respins cererea de acordare a scutirii de examen;

- contestația adresată Consiliului U.A.R. a fost respinsă prin decizia nr. 8761 din 23 martie 2002, cu motivarea că reclamantul s-ar fi prezentat la examenul de primire în profesia de avocat și nu a promovat acest examen, iar pe de altă parte nu are cele mai elementare cunoștințe privind Legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat;

- în raport cu prevederile Legii nr. 51/1995, cele două decizii emise de pârâtă sunt nelegale, întrucât nu s-a ținut seama de faptul că reclamantul are o vechime în munca juridică de peste 20 de ani, fiind astfel îndeplinită cerința prevăzută la art. 16 alin. (2) lit. b) din legea menționată, iar prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat, nu-i sunt aplicabile, acestea referindu-se la cei care nu au vechime în munca juridică;

- pârâta nu i-a comunicat și nici din decizia acesteia nu rezultă în ce a constat reexaminarea cererii sale, în raport cu prevederile art. 32 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta U.A.R. a solicitat respingerea acțiunii, arătând că art. 32 din Statutul profesiei de avocat prevede obligația prezentării și promovării unui interviu privind cunoașterea actelor normative specifice profesiei de avocat, scopul acestuia fiind de a se verifica dacă petentul deține noțiunile necesare exercitării profesiei de avocat.

Instanța de fond, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1081 din 13 noiembrie 2002, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- potrivit art. 32 din Statutul profesiei de avocat, primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, se face după verificarea prealabilă a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, verificarea având caracter eliminatoriu;

- fiecare barou din cadrul U.A.R. are dreptul să condiționeze primire în profesia de avocat și de verificarea cunoștințelor pe care le are candidatul cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat;

- reclamantul este în eroare când susține că prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat se aplică numai candidaților care au vechime în activitatea juridică. În aprecierea instanței, textul acestui articol nu face distincție atunci când se referă la examinarea candidatului, în vederea primirii în profesia de avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de casare prevăzute de art 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul a arătat următoarele:

- hotărârea instanței de fond ar fi în contradicție cu probele administrate. În susținerea acestui motiv, recurentul a arătat că respingerea cererii de primire în avocatură a avut la bază avizul negativ al baroului, fundamentat pe un raport tendențios și denigrator întocmit de avocatul raportor, iar instanța de fond nu a ținut seama de probele prezentate în apărare și anume, hotărârile judecătorești din care rezultă că sancțiunile disciplinare aplicate recurentului au fost anulate;

- deși fișa de apreciere pe anul 2000 și referatul de recomandare întocmit de conducătorul ultimei unități la care a activat reclamantul, infirmă cele menționate de avocatul raportor, instanța de fond nu a manifestat un suficient rol activ, în sensul de a cere pârâtei să depună la dosarul cauzei lucrarea scrisă întocmită de reclamant la data prezentării la interviu, când a fost verificat atât în scris, cât și oral, împreună cu încă trei colegi;

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere, referitor la restituirea sumei de 10 milioane lei, reprezentând taxa pentru primirea în profesia de avocat.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanță constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Este cert că la baza deciziei nr. 8761 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul U.A.R., au stat actele primare întocmite de Baroul Gorj, cu privire la cererea petentului P.V. și anume: referatul întocmit de avocatul raportor M.I. și procesul-verbal al ședinței Consiliului Baroului Gorj din data de 21 septembrie 2001, privind avizarea dosarelor de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen. În primul înscris, se consemnează că petentul nu îndeplinește condițiile profesionale și morale pentru profesia de avocat, iar în cel de-al doilea se consemnează că petentul „nu are nici cele mai elementare cunoștințe” și că „acesta s-a prezentat la examenul de admitere în profesie pe care nu l-a promovat”.

Din aspectele menționate în înscrisurile arătate, instanța de fond nu a lămurit modul în care s-a făcut verificarea prealabilă a cunoștințelor reclamantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, verificare pe care instanța a apreciat-o ca având caracter eliminatoriu. Pentru lămurirea acestui aspect se impune completarea probatoriului, în sensul ca pârâta să facă dovada chestionarului la care a fost obligat să răspundă reclamantul care, prin motivele de recurs, a arătat că la data prezentării la interviu a fost verificat atât în scris, cât și oral.

Se mai reține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei de 10 milioane lei, reprezentând taxă pentru primirea în profesia de avocat.

Pentru completarea probatoriului și pentru soluționarea capătului de cerere privind restituirea sumei de 10 milioane lei, recursul declarat în cauză va fi admis, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare Curții de Apel București, în conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.V. împotriva sentinței civile nr. 1081 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.