Audiovisual sanction procedure: validity of fines without a new prior summons after repeated prior violations of content regulations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 iunie 2006, reclamanta SC O.T. SRL București a solicitat anularea Deciziei nr. 344 din 8 iunie 2006 emisă de pârâtul C.N.A. și exonerarea sa de plata amenzii în sumă de 500 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că decizia contestată a fost emisă de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, deoarece sancțiunea amenzii a fost aplicată fără ca anterior să se emită o somație publică de intrare în legalitate. Pe fondul cauzei, s-a arătat că decizia emisă de pârât este netemeinică, fiindcă nu au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 504/2002, și art. 42 din Decizia nr. 187 privind codul de reglementare a conținutului audiovizual prin emisiunea difuzată la data de 9 mai 2006.

Prin sentința civilă nr. 467 din 13 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a constatat legalitatea și temeinicia deciziei emise de pârât pentru sancționarea reclamantei, care a încălcat reglementările din materia audiovizualului prin conținutul emisiunii difuzate în ziua de 9 mai 2006.

Instanța de Fond a respins apărările formulate de reclamantă, reținând că nu era necesară emiterea unei noi somații de intrare în legalitate anterior aplicării sancțiunii contestate, dat fiind că încălcări similare ale Legii nr. 504/2002 au fost constatate în Deciziile nr. 193/2006, nr. 320/2006 și nr. 5/2006.

În ceea ce privește contravenția săvârșită de reclamantă, s-a avut în vedere situația de fapt dovedită cu raportul de monitorizare a emisiunii televizate din data de 9 mai 2006 și s-a constatat încălcarea prevederilor legale indicate drept temei al deciziei contestate, deoarece difuzorul emisiunii nu a asigurat informarea obiectivă a publicului și nu a favorizat libera formare a opiniilor. De asemenea, s-a reținut că modul de desfășurare al emisiunii, datorită ideilor vehiculate și titlurilor afișate pe ecran, a afectat dreptul la imagine al persoanelor care au făcut obiectul discuției, iar moderatorii nu au intervenit pentru a pune în vedere invitaților să-și probeze afirmațiile sau să indice probele pe care se întemeiază.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, să fie redus cuantumul amenzii aplicate.

Recurenta a susținut că soluția Instanței de Fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, considerându-se greșit că în cauză intimatul nu avea obligația să emită somație publică anterior aplicării amenzii contravenționale. Față de prevederea legală invocată, recurenta a arătat că intimatul avea obligația să emită o somație cuprinzând condiții și termene precise de intrare în legalitate și că această obligație nu poate fi înlăturată în cazul sancționării anterioare a postului pentru același gen de fapte. Totodată, s-a considerat că Instanța de Fond a apreciat greșit că intimatul nu avea obligația de a indica deciziile anterioare avute în vedere la aplicarea sancțiunii.

În ceea ce privește fapta contravențională, recurenta a susținut că Instanța de Fond a interpretat eronat dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 42 alin. (1) - (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului deoarece persoana acuzată avea posibilitatea să intervină în emisiune și să-și exprime punctul de vedere. Referitor la titlul și conținutul emisiunii pentru care a fost sancționată, recurenta a arătat că ipoteza unei crime a fost vehiculată de procuror, iar informația că soția victimei a plecat în vacanță a fost confirmată, astfel încât ideile respective nu au fost induse publicului și nu a fost încălcată libera formare a opiniilor.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de Fond a aplicat corect dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, care prevăd că, înainte de aplicarea unei sancțiunii pecuniare, C.N.A. are obligația să emită o somație de intrare în legalitate și dacă radiodifuzorul nu se conformează acesteia sau încalcă din nou prevederile legale, se va aplica sancțiunea amenzii.

În hotărârea Instanței de Fond s-a reținut întemeiat că emiterea unei noi somații nu mai era necesară anterior sancționării cu amendă prin decizia contestată, avându-se în vedere că pentru încălcarea acelorași reglementări recurenta a primit trei somații de intrare în legalitate, două amenzi și două sancțiuni prevăzute de art. 95 din Legea nr. 504/2002, în sensul de a difuza pe post timp de zece minute și respectiv, trei ore, numai textul deciziei de sancționare.

În consecință, autoritatea intimată a respectat procedura somării prealabile și Instanța de Fond a respins corect acest motiv de nelegalitate, pe care recurenta l-a reiterat în primul motiv de recurs.

Împrejurarea că sancțiunile anteriore aplicate recurentei nu au fost menționate expres în decizia atacată nu constituie o cauză de nulitate a actului de sancționare și susținerea formulată de recurentă în acest sens este lipsită de temei legal.

Criticile formulate pe fondul cauzei sunt de asemenea nefondate, constatându-se că soluția de menținere a deciziei contestate s-a întemeiat pe analiza situației de fapt dovedită în cauză și pe interpretarea corectă a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 42 alin. (1) – (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Apărările recurentei privind posibilitatea persoanei acuzate de a interveni în emisiune și confirmarea informațiilor transmise nu pot fi reținute drept cauze de exonerare a acesteia pentru răspunderea contravențională, care a fost corect stabilită față de nerespectarea obligațiilor impuse prin reglementările din domeniul audiovizualului. Recurenta nu a contestat aceste obligații, apreciind neîntemeiat că prin emisiunea difuzată în data de 9 mai 2006 nu s-au încălcat prevederile legale în baza cărora a fost sancționată contravențional.

Referitor la cererea de reducere a cuantumului amenzii, se constată că Instanța de Recurs a fost nelegal investită să se pronunțe, dat fiind că o asemenea cerere nu a fost formulată la prima Instanță și potrivit art. 292 raportat la art. 316 C. proc. civ., este inadmisibilă într-o cale de atac.

Față de considerentele expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 467 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2007.