Failure to address cassation grounds in annulment contestation despite consolidated appellate reasoning
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the annulment contestation filed by the appellant company, upholding the lower court’s final decision that had previously rejected the company's appeal. The dispute concerned the refusal of a public authority to grant requested subsidies, where the appellate court had earlier sustained exceptions of litispendence and inadmissibility while finding on the merits that the company did not meet the statutory requirements for subsidies. The company argued that the appellate court committed a procedural error by omitting to examine specific cassation grounds; however, the Supreme Court rejected this, holding that the annulment procedure under Article 318(1) of the Code of Civil Procedure is only available when the appellate court fails to address a ground entirely (minus petita). The Court determined that the lower appellate decision had addressed all critical arguments through consolidated reasoning, and because the contestation lacked precise identification of which specific grounds were allegedly omitted, it was deemed unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 163 alin. (1) C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 318 alin. (1) C. proc. civ; Failure to address cassation grounds in annulment contestation despite consolidated appellate reasoning: Împotriva acestei decizii la 7 iunie 2007 a formulat contestație în anulare recurenta - reclamantă SC I. SA invocând în drept prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2305 din 3 mai 2007 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I. SA împotriva sentinței civile nr. 3396 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel Instanța a reținut că excepția de litispendență invocată în cauză este nefondată, nefiind îndeplinite cerințele art. 163 alin. (1) C. proc. civ., la fel și excepția inadmisibilității acțiunii atâta vreme cât reclamanta a invocat refuzul autorității pârâte de a-i rezolva cererea, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 1 coroborate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
S-a reținut de asemenea că în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea refuzului nejustificat al intimatei de a soluționa cererea reclamantei, în vederea acordării subvențiilor solicitate, în cauză nu este necesară introducerea unei plângeri prealabile, obligativitatea acestei proceduri existând numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ nu și în cazurile care vizează tăcerea sau refuzul nejustificat de rezolvare. Pe cale de consecință, s-a apreciat că și excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Instanța de Recurs a apreciat că, în mod corect, Instanța de Fond a reținut în raport de prevederile legale incidente că reclamanta nu îndeplinește cerințele legale pentru acordarea subvențiilor solicitate.
Împotriva acestei decizii la 7 iunie 2007 a formulat contestație în anulare recurenta - reclamantă SC I. SA invocând în drept prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Prin motivele contestației în anulare formulate s-a susținut că Instanța de Recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de recurs, fără a indica însă expres care sunt acestea, fiind analizate numai excepțiile invocate de intimata - pârâtă prin întâmpinare.
Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare în raport de considerentele în continuare expuse.
Potrivit art. 318 alin.(1) teza a II-a C. proc. civ. constituie motiv de contestație în anulare omisiunea Instanței de Recurs de a cerceta din greșeală, vreunul dintre motivele de modificare sau de casare formulate în termen de recurent. Altfel spus, calea contestație în anulare întemeiată pe această prevedere legală este deschisă atunci când Instanța de Recurs s-a pronunțat minus petita, fără a analiza toate motivele de recurs cu care a fost legal investită.
Recurenta contestatoare a susținut și indicat numai generic împrejurarea că Înalta Curte, atunci când a pronunțat Decizia nr. 2305 din 3 mai 2007 a omis să cerceteze toate motivele sale de recurs, fără a menționa însă în concret care dintre motivele de recurs au rămas neanalizate.
Totodată, din examinarea considerentelor Deciziei nr. 2305 din data de 3 mai 2007, Înalta Curte reține că Instanța de Recurs a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentă, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, ceea ce s-a și întâmplat, argumentele prezentate, fiind astfel grupate corespunzător.
Raportat așadar la prevederile legale invocate, reținând motivarea extrem de lapidară, a contestației de față lipsită de indicarea precisă a motivelor pretins a fi fost omise de la analiză și apreciind că Instanța de Recurs și-a îndeplinit obligația de a răspunde la toate motivele invocate, chiar dacă și prin considerente comune, Înalta Curte urmează ca în baza art. 318 și urm. C. proc. civ. să respingă ca nefondată prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC I. SA Movila împotriva Deciziei nr. 2305 din 3 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2007.