Legality of disciplinary retrogradation for refusal to execute hierarchical order; validity of administrative approval signature and scope of sanction individualization.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 58/2007 Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.C. în contradictoriu cu pârâta G.F. – C.G. și a dispus anularea Deciziei nr. 20 din 7 martie 2007 emisă de pârâtă, precum și suspendarea executării respectivei decizii până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea sentinței se reține că prin Decizia nr. 20 din 7 martie 2007 reclamantul N.C., comisar șef secție al G.F., secția Neamț a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcția publică pe o perioadă de un an, în baza art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. i) și j) din aceeași lege, fapta constând în aceea că reclamantul nu s-a prezentat la sediul Comisariatului General la data de 20 octombrie 2006, până la ora 1200, refuzând astfel să dea curs ordinului care i-a fost transmis la data de 19 octombrie 2006, de către C.G., prin secretara G.F. - P.G.

Instanța de Fond a stabilit că această decizie este nelegală, deoarece lipsește avizul președintelui A.N.A.F., aviz cerut de art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1538/2003 pentru organizarea și funcționarea G.F., fapta nu a fost corect încadrată în dispozițiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (reținându-se aplicarea lit. i) și j) de la acest articol deși este descrisă o singură faptă), iar sancțiunea aplicată nu a fost individualizată, în sensul că nu se specifică funcția publică pe care urmează să o ocupe reclamantul după retrogradare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta G.F. – C.G., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta - pârâtă arată că decizia de sancționare poartă semnătura Președintelui A.N.A.F., fapt ce se poate observa prin simpla lecturare a actului, iar împrejurarea că nu sunt arătate numele și calitatea semnatarului nu conduc la concluzia inexistenței acestui aviz, semnătura nefiind contestată pe parcursul procesului.

Totodată, din considerentele Deciziei nr. 20/2007 rezultă că reclamantul - intimat a fost sancționat pentru o singură faptă, respectiv refuzul executării unui ordin dat de șeful ierarhic.

În ceea ce privește precizarea funcției în care a fost retrogradat reclamantul - intimat, recurenta susține că potrivit art. 33 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003 nu avea această obligație, ci numai obligația de a specifica durata sancțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat.

Cu privire la primul motiv de recurs se reține că, într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1538/2003 pentru organizarea și funcționarea G.F., sancționarea personalului cu funcții de conducere din structura G.F. se face cu avizul Președintelui A.N.A.F.

Decizia de sancționare contestată poartă o semnătură indescifrabilă la rubrica avizat, semnătură care în contextul deciziei și în lipsa contestării autenticității ei de către reclamant, trebuia interpretată de Instanță ca fiind un aviz valabil; H.G. nr. 1538/2003 nu reglementează o formă anume pentru acest aviz, astfel că numai inexistența sa poate atrage nulitatea actului.

Referitor la al doilea motiv de recurs, ce vizează temeinicia deciziei de sancționare, se constată că în mod corect comisia de disciplină și pârâta - recurentă au reținut în sarcina d-lui N.C. refuzul executării unui ordin dat de șeful ierarhic, fapta constând în aceea că funcționarul public nu s-a conformat ordinului transmis în data de 19 octombrie 2006, de a se prezenta la C.G. a doua zi, în data de 20 octombrie 2006, la orele 1000 – 1030, invocând în apărarea sa motive subiective (lipsa unui mijloc de transport pentru efectuarea deplasării, aprecieri cu privire la importanța și urgența convocării, antecedente medicale).

În ceea ce privește încadrarea în drept decizia de sancționare este legal emisă, fapta constituind o „încălcare a prevederilor legale referitoare la îndatoriri” (art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999), ce poate constitui temei al sancțiunii retrogradării în funcția publică.

De asemenea, este întemeiat motivul de recurs referitor la legalitatea sancțiuni aplicate.

Art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999 prevede „retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an”, astfel că obligația individualizării se referă la durata sancțiunii, în acest sens fiind și art. 33 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003, reglementarea neprevăzând posibilitatea retragerii mai multor grade.

Pentru considerentele menționate Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, iar în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. acesta va fi admis, modificându-se hotărârea Instanței de Fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.F. – C.G. împotriva sentinței civile nr. 58 din 7 mai 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului N.C. ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2007.