Inadmissibility of declaratory action for prescription of compulsory enforcement following prior objection to enforcement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' judgments that rejected the claim. The dispute concerned a commercial party's attempt to obtain a judicial declaration that the right to request compulsory enforcement of final titles (a judgment and an order from 2002) had extinguished by prescription. The lower courts and the High Court held the action inadmissible under Article 111 of the Code of Civil Procedure because the plaintiff had previously filed an objection to enforcement based on the same grounds, rendering a subsequent declaratory action a prohibited secondary remedy; the Court further noted that a prosecutor's resolution lacked the authority of a thing judged to alter this procedural status.
Legislator headnote
AI generatedart. 111 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Inadmissibility of declaratory action for prescription of compulsory enforcement following prior objection to enforcement: The dispute concerned a commercial party's attempt to obtain a judicial declaration that the right to request compulsory enforcement of final titles (a judgment and an order from 2002) had extinguished by prescription. The lower courts and the High Court held the action inadmissible under Article 111 of the Code of Civil Procedure because the plaintiff had previously filed an objection to enforcement based on the same grounds, rendering a subsequent declaratory action a prohibited secondary remedy; the Court further noted that a prosecutor's resolution lacked the authority of a thing judged to alter this procedural status.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive to ground the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.Z. Bucovinei cu sediul în Câmpulung Moldovenesc, a chemat în judecată pe pârâta C.M. Deia, solicitând să se constate prescrisă extinctiv executarea silită a sentinței nr. 596 din 10 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Suceava și a ordonanței nr. 868 din 11 iulie 2002 a aceleiași instanțe și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 1919 din 7 septembrie 2006, a respins acțiunea considerând că hotărârea judecătorească ce se aduce la îndeplinire prin executare silită trebuie să poarte mențiunea irevocabilă, iar titlurile executorii menționate în cerere au rămas irevocabile prin deciziile nr. 155 din 20 martie 2003 și 203 din 10 aprilie 2003 pronunțate de Curtea de Apel Suceava. Astfel, cererea de încuviințare a executării silite a fost depusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 23 din 5 martie 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei considerând inadmisibilă acțiunea în constatare, în condițiile în care pe calea contestației la executare reclamanta a solicitat instanțelor anularea actelor de executare în temeiul prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7.8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că decizia reprezintă o reiterare a considerentelor sentinței tribunalului referitoare la data de la care curge termenul de prescripție, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii obiectul acțiunii constituindu-l constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită și nu a ținut cont de Rezoluția nr. 221/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Mai susține recurenta că prin împlinirea termenului de prescripție titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie iar data de la care curge termenul prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 este aceea a hotărârii date în prima instanță respectiv 10 mai 2002 și 11 iulie 2002 față de care cererea de încuviințare a executării silite introdusă la 16 februarie 2006 este prescrisă.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor repeta.
Potrivit prevederilor art. 111 C. proc. civ., cererea privind existența sau inexistența unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acestea au fost considerentele pentru care instanța de apel a soluționat cauza, cu atât mai mult cu cât reclamanta anterior formulase contestație la executare pentru aceleași motive.
Obiectul acțiunii reclamantei l-a constituit într-adevăr constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită după ce anterior i s-a respins o contestație la executare având același obiect. Astfel, reclamanta s-a adresat instanțelor cu o cerere având același obiect prescripția executării față de care o nouă acțiune, cu caracter subsidiar, nu mai este admisibilă.
În privința rezoluției nr. 211/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, acesta reprezintă un act cu caracter jurisdicțional fără autoritate de lucru judecat și care în instanță nu are o altă putere probatorie decât a unui înscris.
Astfel, fondul litigiului nu mai poate fi analizat, cât timp în discuție este antamată chestiunea admisibilității unei a doua acțiuni privind prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 23 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC Z.B. Câmpulung Moldovenesc împotriva deciziei nr. 23 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2007.