Validity of financial police disciplinary sanction for refusal to execute sequestration order
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, leaving the lower court’s decision intact, which rejected the employee’s lawsuit against the financial police authority. The dispute centered on the legality of a disciplinary "warning" imposed for allegedly refusing a superior’s order to confiscate and transport seized goods; the employee claimed the investigation was procedurally void and that he had complied with the duties, but failed to provide evidence to rebut the administrative control report. The court held that the burden of proof lay with the claimant to demonstrate the illegality of the acts or their non-existence, noting that the administrative investigation was conducted by authorized personnel under valid delegations, thus upholding the disciplinary sanction based on Article 38 of the Financial Police Organization Regulation and Article 100 of the Labor Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Validity of financial police disciplinary sanction for refusal to execute sequestration order: Prin decizia nr. 3 din 26 ianuarie 2000 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, recurentul-reclamant a fost sancționat disciplinar cu „avertisment” în baza prevederilor art. 38 lit b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Gărzii financiare și art. 100 lit. b) C. muncii.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și inițial înregistrată la Judecătoria Constanța, ulterior trimisă spre competentă soluționare, prin declinator de competență, Curții de Apel Constanța, reclamantul C.D. a solicitat ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor – Garda Financiară Constanța, să dispună anularea deciziei nr. 3/2000 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, prin care a fost sancționat disciplinar cu „avertisment”.
Reclamantul a susținut că decizia este nelegală, deoarece s-a procedat la sancționarea lui fără nici un motiv, în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu au fost săvârșite de el.
Într-o primă fază procesuală, prin sentința civilă nr. 77/2001, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei nr. 3/2000. Ca urmare a recursului promovat de Garda Financiară Constanța, Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 1846/2001, a admis recursul și a casat cauza cu trimitere spre rejudecare.
În fond după casare, în urma rejudecării a fost pronunțată sentința civilă nr. 158/2002, prin care Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul nu a dovedit susținerile sale, în sensul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, sarcina probei pentru dovedirea neegalității revenind acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.D.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că cercetarea administrativă efectuată este „nulă”, deoarece nu a fost făcută în condițiile legii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 3 din 26 ianuarie 2000 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, recurentul-reclamant a fost sancționat disciplinar cu „avertisment” în baza prevederilor art. 38 lit b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Gărzii financiare și art. 100 lit. b) C. muncii.
Pentru aplicarea acestei sancțiuni în sarcina recurentului, s-a reținut încadrarea prevederilor art. 25 lit. d) din Regulament, în sensul că acesta a refuzat să execute ordinul primit de la șefii ierarhici la data de 15 decembrie 1999, cu privire la acțiunea de ridicare a mărfurilor confiscate din str. Peneș Curcanul nr. 37 și transportarea și depozitarea lor la SC C. SA Constanța.
Abaterea reținută în sarcina recurentului, a fost stabilită prin Raportul nr. 214585/2000 întocmit de comisarii Gărzii financiare, abilitați să efectueze un control administrativ în perioada 6 - 7 ianuarie 2000, la Garda Financiară Constanța.
Deși recurentul reclamant a susținut pe tot parcursul procesului că în data de 15 decembrie 1999 și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, acesta nu a făcut nici o probă în acest sens, pentru a combate cele reținute prin raportul de control, situație în care în mod corect instanța de rejudecare a apreciat cu privire la netemeinicia acțiunii.
Cât privește susținerea recurentului făcută însă numai în recurs, cu privire la nelegalitatea cercetării prealabile administrative, motiv neinvocat prin acțiunea introductivă, Curtea urmează a constata că și aceasta este lipsită de suport probator, deoarece din actele depuse la dosar rezultă că cercetarea prealabilă s-a făcut în condiții legale și de persoane abilitate, în baza delegațiilor eliberate de Comisarul General al Gărzii Financiare.
Legalitatea cercetării administrative prealabile rezultă din dosarul format la Garda Financiară Centrală în acest sens și care se află depus la dosarul cauzei.
În raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinței civile nr. 158/CA din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.