Suspendable administrative objection to tax assessment upon criminal referral and enforceability of provisional tax title
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal’s decision that rejected the taxpayer’s challenge to the tax authority’s refusal to rule on its objection to a tax assessment, thereby allowing the tax collection to proceed. The dispute concerned whether the National Agency for Fiscal Administration was legally required to adjudicate the merits of a taxpayer’s appeal against a tax assessment while the tax inspection authority had referred matters to criminal authorities based on suspected tax offenses under the Fiscal Procedure Code. The Supreme Court held that the suspension of the administrative objection was a mandatory legal consequence, operating objectively upon the referral to criminal authorities, without requiring the tax office to prove the existence of a crime; consequently, the tax assessment remained a valid, certain, and enforceable title, and the suspension of the objection did not impede the initiation of forced execution, which could only be challenged through specific suspension proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 184 din C. fisc, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Suspendable administrative objection to tax assessment upon criminal referral and enforceability of provisional tax title: În decizia atacată emisă de intimată lipsește motivarea cu privire la așa zisa înrâurire hotărâtoare a denunțului penal asupra modului de soluționare a contestației și nu se poate desprinde o anume argumentație pentru aplicarea prevederilor art. 184 C. proc. fisc.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 91/ CA din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 6005/36/2006, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de SC S. SRL Nufărul în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Tulcea, A.F.P. Tulcea și A.N.A.F. București și având ca obiect anularea Deciziei nr. 206 din 24 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F.
A fost respinsă și cererea de suspendare a executării, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că, prin decizia atacată, A.N.A.F. a soluționat contestația reclamantei la Decizia de impunere nr. 23442 din 30 iunie 2006, emisă ca urmare a unui raport de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P. Tulcea; că soluționarea contestației nu s-a făcut în fond, întrucât autoritatea investită a dispus suspendarea soluționării contestației pe temeiul art. 184 din C. fisc., deoarece existau indiciile săvârșirii unei infracțiuni, cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și de Legea nr. 87/1994; că A.N.A.F. și-a motivat măsura prin existența unei strânse interdependențe între stabilirea obligațiilor bugetare suplimentare prin decizia de impunere și caracterul infracțional al faptelor constând în: neînregistrarea în evidența contabilă a tuturor veniturilor realizate, înregistrarea de cheltuieli nedeductibile fiscal fără documente justificative.
Asupra cererii de suspendare a executării silite începute de A.F.P. Tulcea pe baza deciziei de impunere fiscală, Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat și nici a pagubei iminente, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurenta arată că Direcția generală de soluționare a contestațiilor avea posibilitatea să soluționeze contestația formulată deoarece nici unul din indiciile pretinse cu privire la săvârșirea unei eventuale fapte penale nu au influență asupra soluției ce urma să fie dată în procedura administrativă.
În decizia atacată emisă de intimată lipsește motivarea cu privire la așa zisa înrâurire hotărâtoare a denunțului penal asupra modului de soluționare a contestației și nu se poate desprinde o anume argumentație pentru aplicarea prevederilor art. 184 C. proc. fisc.
Deși Direcția generală de soluționare a contestațiilor a A.N.A.F. a refuzat greșit să soluționeze contestația contra deciziei de impunere, deși a admis ideea că existența și întinderea obligației fiscale reținută prin actul de control fiscal nu este în acest moment definitiv dovedită și precizată, organul de jurisdicție fiscală când a dispus suspendarea soluționării contestației conform art. 184 O.G. 92/2003 nu a dispus și suspendarea executării silite.
Recursul nu se fondează.
Situația de fapt în cauza de față corespunde condițiilor prevăzute de art. 184 alin. (1) litera a) din C. proc. fisc., întrucât legiuitorul a lăsat organului care efectuează activitatea de control deplina libertate de apreciere a oportunității de a sesiza organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.
Ca urmare, această suspendare intervine în mod obiectiv, în virtutea legii, de îndată ce organul fiscal a sesizat organele de cercetare penală, fără ca acesta să fie obligat a dovedi prealabil sau ulterior că elementele constitutive ale unei infracțiuni ar fi întrunite în faptele pe care le-a reclamat.
Așadar, A.N.A.F., competentă în soluționarea contestației la decizia de impunere, nu a făcut decât să aplice textul legal incident, de îndată ce a constatat că D.G.F.P. a sesizat organele competente cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.
Nu există o contradicție între existența unei contestații suspendate și o decizie de impunere pusă în executare, întrucât suspendarea contestației nu are ca efect caracterul incert al creanței. Creanța rămâne certă, lichidă și exigibilă în virtutea caracterului de titlu executoriu pe care legea îl conferă deciziei de impunere, iar singura modalitate legală de a solicita suspendarea executării silite a acesteia este contestația la executarea silită reglementată de art. 169 – 171 C. proc. fisc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S. SRL împotriva sentinței civile nr. 91/ CA din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.