Refugee status grant vacated and case remanded for further evidence on statutory eligibility.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant administrative body, overturned the first-instance judgment, and remanded the case to the same court for retrial; the prior judgment granting the claimant refugee status and compensatory rights under Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, is therefore vacated. The underlying dispute concerned the claimant’s request to annul an administrative decision and to have her refugee status recognized for the period 28 February 1944 – 6 March 1945, based on her birth during her parents’ wartime flight. The appellate court held that the lower court erred by resolving the case solely on the authenticated statements of two witnesses who were relatives of the claimant, without requiring civil status documents, and that additional evidence was necessary to establish with certainty whether the claimant fell within the scope of Article 1 of Law No. 189/2000. The decision relies on the duty of judges under Article 129(5) of the former Code of Civil Procedure to pursue all legal means to ascertain the truth and to order all useful evidence, including non-relative witnesses and civil status records, before ruling on eligibility for the statutory compensatory rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 129 alin. (5) C. proc. civ; Refugee status grant vacated and case remanded for further evidence on statutory eligibility: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 ianuarie 2007, reclamanta J.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 20848 din 17 ianuarie 2007 și stabilirea calității de refugiat.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 80 din 13 februarie 2007 a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 28 februarie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Instanța a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților, astfel încât se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii.
Recurenta a susținut că, reclamanta fiind născută în localitatea de refugiu a părinților săi, deci pe teritoriu aparținând Statului Român, nu a suferit vreo persecuție etnică din cele cuprinse în alin. (1) al Legii nr. 189/2000.
Analizând cauza sub aspectul probelor administrate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, se constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuția părților orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire că ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În ceea ce privește prezenta cauză, se constată că Instanța de Fond a soluționat litigiul exclusiv pe baza declarațiilor autentice a doi martori care sunt rude ale reclamantei, fără a solicita acesteia să depusă și acte de stare civilă.
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor Legii nr. 189/2000 și pentru a vedea astfel dacă intimata - reclamantă este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii, întrucât singurele probe administrate nu sunt pe deplin convingătoare, este necesară suplimentarea probatoriului cu acte de stare civilă și declarațiile a doi martori care nu sunt rude cu reclamanta și care să probeze că ei înșiși sunt beneficiari ai drepturilor prevăzute de legea menționată.
Față de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași Instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 80 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2007.