Scope of judicial review of Council of the Magistracy acts: strict interpretation of direct appeal jurisdiction limited to judges and prosecutors, excluding assimilated personnel.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2006 reclamanta A.O. a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. din 7 decembrie 2006, solicitând anularea acestui act și recunoașterea dreptului său de a nu susține examenul de capacitate în sesizarea 19 decembrie 2006 - 19 ianuarie 2007.

În motivarea recursului recurenta arată că la data de 1 septembrie 1997, a fost angajată expert la I.N.M., cu statut de funcționar public, iar în luna iulie 2003, prin concurs, a obținut calitatea de expert asimilat magistraților.

Se mai arată că, prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 742 din 16 noiembrie 2006 s-a dispus a se aplica susținerea examenului de capacitate personalului asimilat judecătorilor și procurorilor din M.P., C.S.M., I.N.C. și I.N.M., conform art. 87 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, care vor fi angajați după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Recurenta precizează că a formulat cerere pentru a i se aplica prevederile acestei hotărâri, dar atât secția pentru judecători, cât și Plenul C.S.M., prin hotărârile adoptate la 30 noiembrie 2006 și, respectiv, la 7 decembrie 2006, i-au respins cererea și, respectiv, contestația, cu motivarea că cei în cauză au posibilitatea să-și retragă cererea de înscriere la examen.

În concluzie, recurenta arată că este nemulțumită de hotărârea din 7 decembrie 2006, întrucât nu i-a fost recunoscut expres dreptul de a nu susține examen de capacitate, astfel cum se prevede în Hotărârea nr. 742 din 16 noiembrie 2006, al cărei conținut a fost menționat mai sus.

În drept au fost invocate art. 29 pct. 5, 7 și 8 din Legea nr. 317/2004 republicată, privind C.S.M., art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1 C. civ. și art. 15 din Constituția României.

Alăturat recursului au fost depuse hotărârile enumerate în cuprinsul acțiunii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, C.S.M. a invocat excepția inadmisibilității recursului, cu motivarea că hotărârea atacată nu se încadrează în prevederile art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în sensul că nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, recurenta având calitatea de expert, în cadrul personalului asimilat magistraților.

În subsidiar, pe fond, intimatul susține că recursul este neîntemeiat, deoarece recurenta contestă o hotărâre a Comisiei de organizare a examenului de capacitate prin care i-a fost admisă cererea de înscriere la examen ori, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 789 din 7 decembrie 2006, numai candidații care au fost respinși din cauza neîndeplinirii condițiilor de participare la examen pot formula contestații împotriva hotărârilor comisiei de organizare. În concluzie, nu este de conceput ca pe calea unei asemenea proceduri, de contestare a hotărârii de admitere a înscrierii la examen, să i se recunoască recurentei dreptul de a nu susține examenul de capacitate.

Analizând cu prioritate excepția de procedură invocată de intimat, respectiv inadmisibilitatea recursului întemeiat pe art. 29 pct. 5 și pct. 7 din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reține ca fiind fondate susținerile intimatului, cu următoarele precizări:

Într-adevăr art. 29 pct. 5 și pct. 7 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. stabilesc că hotărârile plenului privind cariera și drepturilor judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Textul menționat trebuie privit ca instituind o excepție de la regula generală, potrivit căreia actele administrative pot fi atacate potrivit procedurii reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar excepțiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationi).

Prin urmare, din moment ce textul de lege se referă expres și limitativ la judecători și procurori, el nu poate fi extins și la alte categorii de personal, chiar dacă este vorba de personal asimilat magistraților, adică de personal căruia art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 îi conferă drepturi și îndatoriri similare cu cele ale judecătorilor și procurorilor pe durata îndeplinirii funcției; această extindere nu se poate face deoarece Legea nr. 317/2004, respectiv art. 29 pct. 5 și pct. 7, nu stabilește drepturi și îndatoriri ce țin de statutul funcției, ci norme de procedură (căi de contestare), privind actele emise de C.S.M. Este de presupus că legiuitorul a intenționat astfel să acorde o importanță mai mare anumitor hotărâri ale C.S.M., în considerarea faptului că acestea au un impact direct asupra organizării actului de justiție.

Pentru considerentele menționate Înalta Curte nu va reține calificarea în drept a cererii ca fiind recurs întemeiat pe art. 29 pct. 5 și pct. 7 din Legea nr. 317/2004, ci va califica această cerere ca o acțiune în contencios administrativ, de competența, în primă instanță, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Constatând că nu este competentă material să soluționeze cauza, Înalta Curte își va declina competența în favoarea Curții de Apel București în baza art. 158 C. proc. civ., soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă, propusă de intimată, nefiind corectă, deoarece ar restrânge accesul la justiție al reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, de soluționare a recursului declarat de A.O. împotriva Hotărârii nr. 789 din 7 decembrie 2006 a Plenului C.S.M.

Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2007.