Exclusion of public utility property from religious retrocession under Law 10/2001 requiring exclusive dedication to public interest activities
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the public administration authority, thereby upholding the Court of Appeal's decision that confirmed the validity of the retrocession decision and allowing the religious community to retain title to the property. The dispute involved an administrative challenge against a central authority's decision to restitute a real estate in Timișoara, which had been nationalized in 1948 and subsequently placed under the administration of the public respondent, who argued that the property was essential to its public utility activities and thus excluded from retrocession under the relevant statutory provision. The court held that the retrocession was legally valid because the respondent failed to prove that the property was exclusively and immediately dedicated to public interest activities, meaning the specific exception for public utility properties did not apply, and consequently, the original private ownership of the religious claimant was established.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 din Legea nr. 10/2001, art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 3041 C. proc. civ; Exclusion of public utility property from religious retrocession under Law 10/2001 requiring exclusive dedication to public interest activities: În consecință, Instanța de Fond a reținut că reclamanta nu se poate prevala de incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției ce rezultă din textul de lege, și anume ca imobilul să fie necesar și afectat exclusiv și nemijlocit activităților de interes public.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta A.S.P.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și E.R.C. din Timișoara, anularea Deciziei nr. 918 din 07 iulie 2006 emisă de prima pârâtă, prin care imobilul situat în Timișoara, a fost restituit celei de-a doua pârâte.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât a fost naționalizat în baza Decretului nr. 302/1948 și se afla în proprietatea Statutului Român și în administrarea M.S.A.S.P.T., astfel că nu putea face obiectul retrocedării.
Prin sentința civilă nr. 581/ CA din 31 octombrie 2006, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că, întrucât actul contestat a fost emis de o autoritate publică centrală, sunt incidente prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 10 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei.
În motivarea sentinței pronunțate, Curtea de Apel a reținut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 și în considerarea actelor care fac dovada că dreptul de proprietate a aparținut pârâtei E.R.C. de Timișoara. Totodată, s-a reținut că, la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul, aflat în proprietatea tabulară a Statului Român, era nefolosit, acest ultim aspect fiind confirmat în cauză chiar de către reclamantă.
În consecință, Instanța de Fond a reținut că reclamanta nu se poate prevala de incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției ce rezultă din textul de lege, și anume ca imobilul să fie necesar și afectat exclusiv și nemijlocit activităților de interes public.
Împotriva sentinței civile nr. 10 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.S.P. Timiș, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii și fără a se ține seama de dovezile aflate la dosar.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Reclamanta - recurentă a contestat actul de retrocedare respectiv Decizia nr. 918/2006, precizând că imobilul trecut în proprietatea statului a fost dat în administrare M.S., deși în prezent nu îl ocupă.
A mai apreciat că în cauză îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, ea fiind instituție publică.
Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea legii, O.U.G. nr. 94/2000, actele depuse de pârâtă, atestând faptul că imobilul în litigiu a fost proprietatea acesteia, de care a fost abuziv deposedată.
Prin urmare, față de aceste acte, recurenta - reclamantă, cum corect a reținut Instanța de Fond, nu se poate prevala de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, care se referă la imobilele având destinația utilități publice, însă să fie afectate exclusiv activităților de interes public, ceea ce în cauză nu este demonstrat.
Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, va respinge recursul declarat de A.S.P. Timiș, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.S.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 10 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.