Expropriation objection validity: unchallengeable preliminary investigation report and deferred substance review under Law No. 33/1994
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to dismiss the underlying administrative action as unfounded, thereby leaving the Commission’s decision to accept the expropriator’s compensation offer for one hectare of land in force. The dispute involved a challenge to a commission decision resolving objections to an expropriation proposal, where the appellant argued for the absolute nullity of the lower court’s judgment due to the absence of the prosecutor, the nullity of the preliminary investigation report for procedural violations, and excess of power. The Court held that the absence of the prosecutor did not render the judgment null because the prosecutor has the discretion to decide which cases to conclude, and this participation is mandatory only in the later expropriation phase under Article 23 of Law No. 33/1994; furthermore, the preliminary investigation report was deemed a preparatory act that could not be challenged independently since the public utility declaration itself had not been contested, and objections regarding the substance of the expropriation were inadmissible at this procedural stage under Article 20 of Law No. 33/1994, as they must be addressed in the subsequent expropriation proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 33/1994, art. 43 din Legea nr. 215/2001, art. 18 din Legea nr. 33/1994, art. 4 din O.U.G. nr. 190/2005, art. 23 din Legea nr. 33/1994, art. 20 din Legea nr. 33/1994; Expropriation objection validity: unchallengeable preliminary investigation report and deferred substance review under Law No. 33/1994: De asemenea, reclamanta a invocat aceleași critici de nelegalitate a hotărârii atacate, respectiv nulitatea procesului - verbal de consemnare a rezultatului cercetării prealabile, nerespectarea dispozițiilor legale privind alcătuirea comisiei de cercetare prealabilă, precum și faptul că acțiunea de expropriere a fost realizată cu exces de putere, iar actul contestat a fost comunicat cu depășirea termenului prevăzut de art. 18 din Legea nr. 33/1994.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 7 noiembrie 2006, G.M. a chemat în judecată C.J. Dolj și C.L. al comunei Rast, solicitând anularea Hotărârii nr. 2 din 21 septembrie 2006 a Comisiei de soluționare a întâmpinărilor la propunerile de expropriere, prin care s-a acceptat punctul de vedere al expropriatorului și s-a respins întâmpinarea reclamantei la propunerea de expropriere și oferta de despăgubiri privind suprafața de 1 ha.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu este de acord cu exproprierea, întrucât prețul oferit este nefundamentat. S-a mai învederat că procesul - verbal pentru consemnarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice este lovit de nulitate, fiind încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 13 și art. 14 din Legea nr. 33/1994 și art. 43 din Legea nr. 215/2001.
Prin sentința nr. 59 din 1 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că reclamanta nu poate invoca neregularități ale procesului - verbal de cercetare prealabilă, câtă vreme nu a contestat în termenul prevăzut de lege actul de declarare a utilității publice, iar concluziile cercetării prealabile sunt doar consultative pentru autoritatea publică.
Instanța a mai constatat că au fost respectate prevederile legale privind procedura exproprierii, neexistând incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de soluționare a întâmpinărilor și aceea de membru în comisia de realizare a cercetării prealabile. Pe de altă parte, s-a reținut că măsura consultării prin referendum a cetățenilor este facultativă și nu obligatorie, fiind lăsată la aprecierea primarului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta G.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Reclamanta a arătat că, întrucât la dezbateri nu a participat procurorul, hotărârea este lovită de nulitate.
De asemenea, reclamanta a invocat aceleași critici de nelegalitate a hotărârii atacate, respectiv nulitatea procesului - verbal de consemnare a rezultatului cercetării prealabile, nerespectarea dispozițiilor legale privind alcătuirea comisiei de cercetare prealabilă, precum și faptul că acțiunea de expropriere a fost realizată cu exces de putere, iar actul contestat a fost comunicat cu depășirea termenului prevăzut de art. 18 din Legea nr. 33/1994.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, primul motiv de recurs vizând nulitatea absolută a sentinței este neîntemeiat. Prin art. 4 din O.U.G. nr. 190/2005 s-a statuat că judecata cererilor în contencios administrativ se soluționează fără participarea procurorului, text care a fost declarat neconstituțional potrivit Deciziei nr. 65/2007 a C.C. Această împrejurare nu înseamnă automat obligativitatea participării reprezentantului M.P. la judecarea tuturor cererilor formulate în baza Legii nr. 554/2004, procurorul având latitudinea de a decide cauzele la care pune concluzii.
De altfel, participarea procurorului este prevăzută în mod obligatoriu în faza de soluționare a cererilor de expropriere, potrivit art. 23 din Legea nr. 33/1994, judecata acestor acțiuni fiind de competența tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.
În acest cadru procesual, tribunalul are obligația de a verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și de a stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți.
Cât privește criticile aduse de reclamantă procesului - verbal de cercetare prealabilă ce a stat la baza declarării utilității publice, acestea nu pot fi primite, fiind vorba de un act preparator, în condițiile în care actul administrativ de autoritate, cel de declarare a utilității publice, nu a fost contestat.
Referitor la celelalte aspecte invocate în cererea de recurs, acestea privesc însăși rațiunea exproprierii propriu - zise, neputând fi analizate în cadrul procesual reglementat de art. 20 din Legea nr. 33/1994, ci ulterior, potrivit art. 21 din același act normativ.
De astfel, după cum s-a menționat în întâmpinare, se află deja pe rolul Tribunalului Dolj Dosarul nr. 189/53/2004, având ca obiect soluționarea cererii de expropriere a unor terenuri situate pe raza comunei Rast.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinței nr. 69 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.