Jurisdiction over land restitution claims lies with district court; appeal rejected as administrative litigation route improper.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 17/ CC din 9 august 2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC M.A.L.T. SRL în contradictoriu cu Prefectura Municipiului București și Primăria Sectorului 1 București, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Instanța a reținut că obiectul cererii se referă la obligația pârâtelor de a emite un act în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel încât competența de soluționare aparține judecătoriei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență: că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004; că dispozițiile art. 51 și următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, se coroborează cu dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; că, potrivit art. 21 din Constituția României, recurenta a înțeles să nu parcurgă procedurile speciale în fața organelor administrative jurisdicționale; că numai în măsura în care se urmează procedura jurisdicțională prevăzută de Legea fondului funciar competența specială aparține judecătoriei, nu și în situația în care s-a optat pentru procedura generală prevăzută de Legea contenciosului administrativ; că Decizia nr. 53/2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, nu face inadmisibilă declinarea de competență dispusă de Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 4803/2006; că art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 califică expres Comisia județeană ca fiind „autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicțională”, iar recurenta nu a optat pentru procedura administrativ - jurisdicțională; că procedura administrativ - jurisdicțională prevăzută de Legea nr. 18/1991 nu este obligatorie, conform art. 21 din Constituția României.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Față de obiectul acțiunii, dispozițiile art. 51 și următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt obligatorii.

Art. 21 din Constituția României prevede că „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative”.

Regula menționată de textul constituțional, în consonanță și cu dispozițiile art. 6 și art. 13 din C.E.D.O., prevede dreptul de acces la o Instanță. De la această regulă sunt permise ingerințe sub forma unor proceduri prealabile obligatorii, care nu trebuie să blocheze însă accesul părții la Instanță.

Problema care trebuie soluționată în cauză este aceea dacă procedura prealabilă menționată de art. 51 și următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, are sau nu caracter jurisdicțional.

De principiu, există o procedură jurisdicțională atunci când organul stabilit de lege și membrii săi sunt independenți și imparțiali, inclusiv neidentificarea judecătorului comisiei cu partea, și organul este învestit cu deplină jurisdicție, în acest sens fiind și opinia Curții Constituționale (Deciziile nr. 409/2004 și nr. 563/2006).

Or, activitatea comisiei județene nu reprezintă o jurisdicție în sensul mai sus analizat, această situație rezultând chiar din cuprinsul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, care prevede expres că, prin derogare de la C. proc. civ., comisia are calitate procesuală pasivă sau activă, ceea ce semnifică faptul că are calitate de parte într-un proces pornit în fața Instanței de către persoana nemulțumită de rezolvarea contestației.

Drept urmare, Curtea apreciază că nu pot fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 21 din Constituția României, iar procedura prealabilă prevăzută de art. 51 și următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, este obligatorie, Instanța de judecată competentă fiind judecătoria, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.A.L.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 17/ CC din 9 august 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2007.